Scapă-mă de nevoi Doamne! Și EL ne scapă, nu c-ar fi fraier, ci bun și tolerant. Cu nedrepții ce-i tot demonstrăm de mii de ani că-L ignorăm, dar tot la EL ajungem. La o adică, cînd ne arde la degete nemulțumirea, anumea încercarea SA. ÎL recunoaștem de Dumnezeu și ne ploconim la EL, altfel nu, nici nu ni-L amintim. Așa netrebnici am ajuns și EL ne mai suportă, se vede treaba că așa-i normal. Cu toate că nu-i normal, dar asta e, de-i scris SUS.
Că nimic nu-i întîmplător și aiurea pe Pămînt, ci cu rigoarte bine chibzuit. Că nu știm nimica și habar nu avem nici de noi bine ce va urma, asta e. Sîntem la cheremul SĂU și nu recunoaștem decît așa cînd nu-i încotro. De regulă ne credem mari și tari, din cauză că EL ne dă voie să gustăm viața. Fără a ne da seama de obligațiile față de EL, dă-i nas lui ivan că el se suie pe divan.
Obraznicul mănîncă praznicul, ei aici EL ne mai trage de mînecă și insistă să-L știm. Cine E cu adevărat și să ne îndreptăm între oameni, că-i bai. Și de nu-L luăm în seamă o bogăm pe mînecă, încurcînd borcanele și plătim. Părăsiți că-L ignorăm avem necazuri și chiar dispariție grăbită. Ne pricepînd viața, rateu și pentru EL dar și-n dreptul respectivului un chix cît el de mare.
Că nu mai există și familia ce învățăminte trage, dar și restul oamenilor? De regulă nimic și-i dau înainte cu tupeu tot în greșeli și nevoi, fără noimă. După ei și EL nu știe cum s-o scoată pe mînecă cu așa nedreaptă lume, vom vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu