1819.Să nu ne pierdem încrederea în omenesc

   Nu e neapărat ca-n timp să progresăm, de nu avem voie de SUS, nu. Ci o batem pe loc și nu numai dar de regulă avem și necazuri ce justifică acele rămîneri pe loc. Are EL grijă de toate pînă ne vom cuminți cum ni se cere. Și să ne revenim la ceea ce dorește de la noi să fim, conform programei de SUS.
   Îndreptați între oameni și să-L știm și respecta cum se cuvine. Și să nu ne pierdem încrederea în omenesc, adică că putem și cu bun-simț și înfăptuind binele. Și să fim în stare cînd avem un țel, oricare ar fi, să ne pliem după nevoi, ne renunțînd la interesul avut. Și să-l menținem la un nivel corect, mai ales cu EL.
   Că și înțelepciunea și nebunia are excesele ei ce ne îndepărtează de cale. Și-i nevoie de moderație, echilibru și multă răbdare, toleranță. Și mai ales de claritate pentru a descoperi ascunse înțelesuri, în vederea lămuririi tale. Chiar și din cele mai întunecate vremi, ca și azi, se poate afla adevărul SĂU de vrem cu ardoare.
   Cînd ești nedrept din fire și fără EL, în timp îți dai seama de viața fără rost ce-o duci. Chiar de nu ai fost atenționat strașnic, se vede că nu ești chiar așa tare în greșeală. Și te-au ocolit nevoile pe tine și familia ta, dar perspectiva morții nu te slăbește. Ai dori să știi mai multe despre viață, și nu poți, adevărul SĂU e bine dosit, încă.
  De nedreptatea lumii și minciuna fudulă, chiar de are mari necazuri, nu se astîmpără lumescul nefiresc nouă și LUI.