Să nu ne închipuim bazaconii, răul și binele sînt pe Pămînt între oameni. Date să ne încerce, ambele să le simțim ce-s în stare și binele să ne însoțească mereu. Iar de rău să nu ne atingem cît vom mai trăi, ca să trăim cît trebuie. Nu împiedicat și grăbit să părăsim lumea viilor. Răul nu-l putem ca și binele descifra cum trebuie, îs de sorginte Divină.
Să căutăm să ne împăcăm cu sinele nostru revoltat, pe noi că-n timp am greșit. Scoțîndu-ne în față toate fărădelegile săvîrșite, pentru a le îndrepta. Și așa să și facem în cel mai scurt timp, curățindu-ne în fața oamenilor și a LUI. Căutînd să nu mai călcăm strîmb, ținînd cont de noi înșine mai întîi și se poate și de EL. Ordinea cred că nu contează că-i tot una, fiind ființă cu gîndire și spirit Divin.
Nici nu prea știm unde ni-i începutul și sfîrșitul în Totul din care facem parte vii ori dispăruți. Dar mai bine vii că sîntem un mic Tot, cu valeetăți Divine de putem afla calea. Că EL ne așteaptă să-I demonstrăm și chiar și noi înșine că nu știm ce urmează încă. Sîntem o creație complexă și greu de îndrumat, dar eduicabilă. Dar corect, e problema să fim dirijați și cu talent ca să ne împlinim cum trebuie.
De asta părinții au cea mai grea misiune și să se achite, că așa vor și fi răsplătiți. Și noi la rîndul nostru să-i ascultăm, că-s responsabili cît trăiesc și noi după aceea. Ori la rîndul nostru părinți fiind, datoria cît vom fi pe aicea cu bine și înțelegînd ce trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu