1880.Și celorlanți, molipsind cu bine și de bine pe mulți

   Nu scăpăm de am dat de bine, așa-i în firea lucrurilor corecte, ce încă nu le știm pe deplin. Deci odată înstăriți în bine, să ne obișnuim să dăm din preaplinul nostru și celorlanți. Molipsind cu bine și de bine, pe cîți mai mulți și diverși. Și binele nu-i schimbător cu alt bine mai bine, că nu-i. Nu că-i limitat, dar așa e în problema binelui pentru fiecare-i făcut pe măsură. Și să nu ne zbenguim în largul binelui, că nu-i de bun-simț.
   Că sîntem limitați de nedreptatea în care ne complacem o viață, nu-i bine, ci să căutăm îndreptarea. Cînd ni se oferă ocazia, de obicei EL ne pornește, de cunoaștem ori nu simțim. Să nu așteptăm pînă-n ultimul moment, pentru că și așa nu-l știm. Ci să ne învrednicim cu prima ocazie oferită de viață, că nimic nu-i întîmplare. Ci o programare îndelung regizată SUS și doar noi să confirmăm, fără tăgadă.
   O dată ce am zis ceva, cît de neînsemnat lucru, să-l înfăptuim, confirmîndu-ne zicerea. Să nu fie vorbă goală, că și noi ne golim și neserioși devenim încet. Și ne îndepărtăm de la firea de om normal și dăm de cea de netrebnic. Ce nu-i de dorit, că intri sub pata SA și părăsit, zodia nevoilor și suferințelor te pot îngropa devreme. Nepricepînd viața tu și familia ta, ce ni-i dată cu folos bun, nu ne-bun.