Într-adevăr bolnavul nu se vindecă cu parfum de flori minunate, ci c-o schimbarea. Ce-o înfăpuiește, că de nu-i leac, ci chin și disperare, că nu-i capul pe umeri, ci subsuoară. Luați aminte și învigorați-vă în EL, cum puteți cum nu puteți, altă cale nu-i. Cunoscîndu-L corect și adevărat, demn și clar, supuneți-vă, necondiționat. Și-n paralel îndreptați-vă năravurile rele și urîte cu bunul-simț și binele doar de făcut.
Că nu-i ușor de uitat nedreptatea lumii și fărădelegile ei, știu, dar asta-i urma ce-o veți afla aplecați. Și îndreptîndu-vă mereu, înapoi să nu mai cătați, că-i degeaba osteneala. Și-ndărăt vă tot duce-ți de nu se mai cunoaște ce ați vrut, că se poate ocazia pierde. Așa că vă așezați pe fapte și vorbe corecte și cînd e opinteală, luați o pauză și reveniți la loc cum e nevoie. Doar nu dați îndărăt nicicînd.
Că-i bai și caznă iar și iar, cu minte tot înaintați cum vii vrerea și a SA cu voi. Altfel nu-i posibil deocamdată, pînă ne-om schimba felul de a fi cum trebuie. Cu toții și va deveni în timp corectă atitudine sănătoasă în fața SA și a oamenilor. Că nu-i floare la ureghe, știu și eu trec prin astfel de trăiri de 6 ani, acuma și oi mai vedea. Dapii voi începători și mai încăpăținați ca mine. Că-I greșiți mai abitir și mai nedrepți, cred, doar EL știe exact pe fiecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu