1809.Vînt, ploi și lumină, soarele așa dorit la umbră

   Că cei ce cultivă plante de apartament, cei ce au flori și alte vietăți în grijă. Știu că atunci cînd primăvara le scot afară, nu le prea merge un timp bine. Pînă se obișnuiesc cu ceva ce-i mai bine, ca-n spațiu închis și limitat de constrîngeri diferite. Că-i aer curat, vînt, ploi și lumină mai multă și soarele așa de dorit în locuri limitate.
   Dar toate aceste beneficii, costă un timp de învățare, așa și noi. După atîta amar de vreme închistați în nedreptatea urîtă, doritori de mai bine. Cînd ni se cer anumite schimbări dure, pentru dezordonații și răzgîiații, ce sîntem. Nu ne place ca orice schimbare forțată oarecum, așa-i mersul spre calea cu EL.
   Ne place mai mult nevoile, rele și urîta viață, cu care ne-am obișnuit, decît ce-i corectitudiunea. Între noi și să-L știm bine. Deci ca și plantele și vietățile scoase în spații aerisite la începutul sezonului cald. Care-s încă dornice de temperaturi nu așa agresive și curenți de aer tari, ci de tihnă temperată, căldicică chiar mai puturoasă. Și fără libertatea dorită în dauna unui confort discutabil.
   Așa, nu ne plac schimbările impuse, ce nu le pricepem bine rostul. Sîntem mai înceți și-n ceața nedreaptă nouă și LUI, în care ne complacem din vremi îndepărtate. Doar atunci cînd ne sună ceasul, ori se apropie clipa hîdă, că sîntem nedrepți între oameni. Și-n fața SA și plătim, începe să ne pese și să ne mai gîndim, la cîte-n lună și-n stele. Dar tot nu dibuim calea ratată în viață, neștiutorii!