1863.Că frica nu-i practic bună și nici morală, o fi, dar...

   EL ne dă frica să ne intre în oase, cînd sîntem nedrepți, așa de potrivnic. Ne este nouă de nu-L știm corect cine E cu adevărat și nici îndreptați între oameni nu sîntem. Că frica nu-i practic bună și nici morală, o fi, dar de altfel nu se poate în fața SA. Că-I sîntem supuși, vrem nu vrem și nu-l văd pe nimeni cu minte trează să I se împotrivească.
   Și totuși de mii de ani I se opun nedrepții LUI și nouă, ducîndu-ne în eroare. Și nevoi și pe noi după ei, netrebnicii făcîndu-ne rău cu ale lor năzăriri hîde. Și minciuni, de altfel plătiți, la hurtă ori separat, cu toții neroziile în fața SA. EL nu-i iartă, ci-i părăsește pe cei fără EL și nedrepți între oameni, plătind. Chiar cu viața, dar mai înainte prin necazuri și desnădejdi numeroase, doar I se vor întoarce.
   Dar de regulă nu-i chip ci îndîrjită prostie, ajunsă la paroxism în lume. Și cu toții părăsiți, plătesc de secole multe și acuma la fel. Încercînd în diferite feluri să-i ieie și cu lămureala și mai cu cîte atenționări, dar degeaba. Într-adevăr sînt foarte multe nelămuriri și pentru mine, cum ar fi : cum de rar, dar se poate. Să se împace  în credință la unii minciuna cu adevărul și EL îi creditează?
   O fi rămași din alte vremi cînd era mai îngăduitor și EL cu noi? Îngăduitor în minciuni în fața SA? Nu cred dar văd că se practică, lucru ce mă intrigă Doamne aici pe Pămîntul TĂU! TU care m-ai dezmeticit la realitatea TA, De ce?