1858.Necunoaștere a SA printre oamenii dezinformați

   Într-adevăr au fost și nevoi între mine și EL, în ăștea 6 ani de cînd îL știu, mai altfel. Ca de cînd sînt, cînd nu-I dădeam importanța cuvenită, ci fireasca, omeneasca necunoaștere. A SA printre oamenii dezinformați de nedreptatea lumii, ce-L dosește ca și acuma încă. După nefirești închipuiri deșarte și minciuni ce-L supără și pe noi ușor de îndepărtat. De la ceea ce trebuie să fim în raport cu EL și ce vrea de la noi.
   Că străbare în mod inexplicabil o anumită informație, că nu-i lumea pe calea bună încă. E o luptă surdă între adevăr și minciună pe plan mondial. Și cu toate că suferim și avem viața scurtată de nedreptatea noastră, nu căutăm răspunsul firesc. De ce nu ne preocupăm intens să-L știm corect și s-o rupem o dată cu nefirescul nostru.
   Deci și-n pană cînd rămîneam față de EL și mersul firesc al relației, tot reveneam. Nu puteam rămîne de căruță mult timp, de fapt nici EL nu mă lăsa. Și astfel tîrîș-grăpiș mergem în direcția dorită SUS, dar mai pun și eu amprenta supra specifică felului meu. De a fi, nu cine știe ce dat cred că contribui cît se poate la o conlucrare între EL și mine.
   Îmi dau seama și nu de curînd ci de mai demult, că nu-s în stare de sentimente. De dragoste și iubire față de EL și cred și EL față de mine E așa distant. Așa sînt eu de felul meu greu mă aprind, mai mult mocnesc, așa m-o croit EL să fiu.