1844.Visăm viața ca o aventură, nu seacă și anostă

    E de dorit să avem dreptatea mai statornică, egalitatea mai evidentă. Simțind ca o minune bunătatea între oameni, frumusețile lumii mai împlinite și respectată natura.  La fel și EL altfel recunoscut la zi cum E, nu trunchiat cu minciuni multe. Și sigur nu vom mai fi părăsiți în suferințe și moarte timpurie.
   Visăm ca viața să fie ca o aventură, nu seacă și anostă, fermecați să ne continuăm în armonie. O existență bună și utilă nu numai nouă, fără a simți oboseala. Ci cu voie bună, nu-i simplu, dar să ne învingem plictiseala. Care-i cea  mai dăunătoare atitudine față de muncă. Știind că altă cale nu-i și trebuie mort copt să ne terminăm treaba. Pentru a ne fi bine cît putem, toate-s cu acordul SĂU, să nu uităm niciodată.
   Să punem pe planul întîi ceea ce ne unește, nu ce ne desparte. Cum ar fi interesul de a exista în bune condiții, ne părăsiți și fără suferințe. În armonie cu toții cumsecade, atenți să nu supărăm pe nimeni cu dreptate. Și de nu-I bine primită aflarea LUI corectă, țineți gura și evită confruntările.
   Arătînd  avantajele tale și cu bun simț și bine între oameni mereu. Și-n secret absolut să-L respecți, trecînd ca ateu mai degrabă între oameni. Cere-I LUI ajutorul pentru a învinge nedreptatea ce o traversăm prin lume. Și te va ocroti să-ți întărești credința în EL. Fără ca ceilalți să observe, pînă la o adică în continuarea vieții.