Mereu cît trăim normal, să purtăm un dialog cu sinele, văzînd cum stăm cu morala. După cum spuneam dintru început în noi e înființat spiritul dreptății și al bunului-simț. Ce sub influiențele nefaste ale societății umane, din familie și restul, se poate atenua. Și chiar dispărea, doar sinele în interiorul ființei se închide și încasează toate relele. Și tace de nu-i întrebat de sănătate și doar atunci îți deșartă sacul în față, de la obraz.
Ți le zice pe toate, știute și uitate de tine, fărădelegi ce trebuie să le dregi. Nu-i ușor de îndreptat îndelungate rele și urîte, fapte și vorbe, dar nu imposibil de vrei. Doar de ții neapărat să-ți revii, ca să pornești pe calea bună și adevărată de om. Că de nu, în timp EL se satură de tine nedrept și fără EL prin viață și te părăsește. Și adio liniște și pace, cu nevoi și disperare o închei viața nemulțumit, rateu.
Și pentru EL, dar o mai încercat și cu tine, crezînd în steaua ta bună, ca la fiecare cînd răsare pe Pămînt. Și n-o fost să fie, poate altul va fi mai breaz în lume și-n fața SA, cine știe? Doar EL ne are în grijă să ne realizăm, care și cum poate între bine și rău. În așa viață azi cînd Baza vieții nu-i în lume, ci nedreptatea tare și mare. De-s părăsiți plătesc cu toții la o adică, după socoteli Divine și asta e.
Doar gîndirea ni-i liberă să facă ce vrea cu noi, fără amestec. Ci îndrumările, ce ni le însușim bune și rele ne dirijează în viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu