Ni se destăinue în felurite feluri, îL aflăm și la nevoie trebuie un oarecare curaj. Chiar mai mult, să trecem peste obișnuința de a nu ști de EL, ci să ni-L apropiem. Și vom constata în scurt timp să ne vine în întîmpinarea dorințelor, cu toate că nu-L știm bine. Poate e prima dată după îndelungată vreme, de cînd nu L-ai mai abordat. Și totuși te asculă și te bucuri de reușita dorinței tale în fața SA.
Ulterior, ca întreaga viață-L uiți, dar EL pe tine nu. Și-n scurt timp te trezește la realitatea SA, nu mai poți de bucurie, te umpli de EL. O vreme vrei să dai și altora din preaplinul tău de EL și nu-I primit. Nu-L recunosc pe Unicul Dumnezeu, au conștiința nedreptății lumii, închipuirea-i ia locul. Tot mai mult din vechime încă.
Și nu-i rost de îndreptare spirituală și nici socială, cum ne cere EL nouă. O venit Personal și la a doua întîlnire cu românii, de data asta c-o fătucă de 12 ani. Maria Petre din Parepa-Rușani, acum 77 de ani pe 29 august 1935, miercuri e zi de sărbătoare. Pentru mine, e ultima zi cînd EL Personal o venit pe Pămînt și încă românesc.
Îndrumîndu-ne nu numai pe noi, să ne îndreptăm și mai ales să-I dedicăm o biserică LUI. Și unor mulți dispăruți cu foarte mult timp în urmă prin acele locuiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu