Fiind moral și deci cu bun-simț ești de ne învins de nedreptatea oamenilor. Ca o fortăreață umană de ne cucerit, doar demn, calm și cu nădejde în mai bine și util. Să fim, astfel corectînd viața, care poate ne încearcă, să nu ne lăsăm cuprinși. De necazuri și totuși de le aflăm cu EL, și în nădejdea LUI, să ne lăsăm. Și vom fi cum trebuie și la rîndu-l nostru să nu-L dezamăgim, comportîndu-ne corect.
Cine știe cum aflăm vreo faptă umană ce ne deranjează viața, să nu căutăm răzbunarea. Că-i calea doar a SA, noi să ne facem că nu vedem și de totuși nu răbdăm. Să-I cerem LUI sprijin, că-l vom avea și îndepărtată nevoia va fi, ne va ocoli pur și simplu. Doar cu răbdare și încredere în EL deplină. Orice ar fi să ne oprim de la fapte reprobabile și să-I dăm LUI în tihnă să-și facă simțită prezența. Ce ne va fi de folos, spre mirare, dar să nu ne arătăm, poate nu-i vremea?
Ni-i dată uneori să o aflăm și fericirea, chiar și pentru scurte perioade, aproape de ne imaginat. Dar o simțim, o trăim, așa ca un balsam prea scump nouă, în suflet și ne împlinim oarecum. Și eu am avut o astfel de trăire cu EL și pentru EL, ca o mulțumire închinată LUI. Pentru un ajutor dat la o nevoie ce o simțeam că vrea să mă încalece, dar n-o fost să fie, m-o ajutat.
Simțeam că o voi încurca cît de curînd, eram cu o mașină cam defectuoasă. În traseu anevoios noaptea în cîmp deschis și mă grăbeam cu treburi, alte vremi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu