Să nu acceptăm paradoxuri, nedreptăți strigătoare la CER, uitînd adevărurile elementare. Care ne mențin viața și relațiile interumane corecte în limite acceptabile. Concepțiile adevărate sînt doar acelea care produc consecințe utile, bune practici omului. Și nu îngăduința fără margini e libertatea adevărată, ci aceia bazată pe bună înțelegere.
Cînd ai dreptate și ai ce spune cu adevărat bun și util multora, nu tăcea. Ci sus și tare-ți sisține tezele, fără să admitem că orice părere e bună. Că astfel răul încet și sigur va învinge, răsturnînd ceea ce-i corect, pînă la final. Și nu omul limitat, prost ce nu e bun pentru înălțătoare treburi, ci ce-l ce nu admite abureala fără rost. Și care nu se sperie de propriile probleme neînsemnate, omul adevărat. E de aflat și urmat cu înțelegerea demnă.
Că ni s-o dat de EL hățurile naturii Pămîntului, peste toate vietățile. Uni-s admirabili, dar amjoritatea-s inculți, dar posibil de educat cu toții. Că lumea mai cunoaște și poticneli, e firesc, va continua cînd i se ivește prilejul. Toate-s cu acordul SĂU, păcat că nu-L respectăm și nici îndreptați cum ne cere. Și avem părăsiri și toate nevoite posibile și imposibile din asta. Dar nu ne învățăm minte deloc, oare pînă cînd?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu