1878.Intim afirmarea căutăm nu nefirescul nedrept

   Că nu ni-i dat decît să reușim și eșecul să nu-l cunoaștem, răzvrătiți contra a ce e străin. De izbînda noastră încăpăținată ce-o simțim în noi, strîns ne aparține sufletului nostru. Intim afirmarea ce-o căutăm nu cu nefirescul nedrept și confuz din afara noastră. Ce nu ne cunoaștem ca o pierdere de viteză ce ne-ar compromite definitiv.
   Uneori nu-i cea mai bună cale, dar trebuie să fim în ton cu spațiu, ca el cît putem măcar. Și așa închiși în limita acestor dimensiuni, deocamdată, nu avem prea multe obțiuni. Vom fi cîndva, cum numai ei deocamdată pot și sînt nepăsători și reci.
   Să nu mai fim în veci în alte vremi încă ne răsărite, cum am aflat nemernicia, ce ne-o stricat viață. Cu firme hîde și urmate  pe măsură de SUS alcătuită suspendare de viață, de ne dorit. Că în fine, după strașnică muncă de ridicare a ce se mai poate, e și de păzit efectul. Chiar foarte bun și sus aflarea, de departe privită oroarea, că-i povară și reflecția, o urmă grea. Ce compromite povara.
   Oriunde ne găsim căutarea oricît de bună, de ne solicită nevoia, coborîm treptele afirmării. Și-n altele noi aflări a ce se cade mai corect și acuma vom afla, curățenia. Chiar de se caută lipsa umbrei după noi, e falsă cunoaștere încă nedrepți. Că sîntem și de una și de alta, vrem nu vrem avem de toate, depinde cum pășim și mai ceva, cum mergem.