1832.Simțim atracția pentru a exista pe Pămînt, e vis

   Nedrepții cum or fi mai depărtați ori mai apropiați de EL și îndreptarea. Preconizată SUS, nu-și explică multe și mărunte, greșindu-I, părăsiți, plătesc. Că noi prin toată ființa noastră simțim  atracția pentru a exista pe Pămînt. Să trăim e un vis, realizabil, nu pentru toți, sîntem aleși și să viețuim, la urma urmei. Doar să ne dăm seama de datoria ce I-o avem de îndeplinit, cum ne pricepem mai bine.
   Că nu-i un calapot de îndreptare, ci fiecare își are calea, ce-i singură pentru el. Și de-o află, de regulă nu singur ci cu sprijinul SĂU, să nu ne mai lăsăm amăgiți de nedreptatea lumii niciodată. Urmînd-o, EL ne însoțește să fim cum trebuie. Îi amară dulceața vieții celor ce nu-i prind șpilul, e greu de nu ai vreun sprijin. Cu toate că-L simți e departe și dificil cu atîtea pe cap.
   Că nu-i aflăm secretele vieții și ne trecem vlăguiți de-o existență nedreaptă. În lipsa Bazei vieții, ca principală ancorare într-o trăire corectă și responsabilă. Înstrăinați de un fel de a fi normal, cu EL și alte adevăruri lipsă, dar doldora de altele. Toate nefolositoare, ci abureli nedrepte nouă dezorientați, clenții părăsirilor și pedepselor.
   În schimb EL supărat pe noi, ne dă îndrumări, care cum le pricepe cum vrea fiecare. De regulă ne conforme  cu dorința SA pentru noi, iar greșindu-I, îndepărtîndu-ne mereu și nemulțumiți.