1828.Peste nevinovații din jur, că EL nu glumește

   E bine în astfel de situații, să fim responsabili deplini și să ne îndepărtăm de apropiați și familie. Și de lume, în cele pustietăți, în tihnă de putem să ne justificăm cu EL. Pentru a nu atrage belele și peste nevinovații din jur, că EL nu glumește. Cînd nu-I recunoscut cu adevărat și măsluit, renegat ori alte potlogării, care omul e în stare de cînd lumea. Și-o plătit, el și ceilalți din apropiere la o adică, ca și azi încă.
   Că nu-i dreptatea-n lume ci nedreptatea-i peste tot, comandînd înrăirea și îndepărtarea de EL. Pe cheltuiala tuturora, vinovați-beneficiari doar o mînă de netrebnici incurabili. Ce s-au obișnuit așa în părăsiri și suferințe, obligîndu-i și pe alții. Poate mai puțin ignoranți și fără un cîștig imediat, dar din obișnuință și necunoaștere.
   Și din lene, nu ne  apucăm cu EL în relații mai acătării, e mai bine anonimatul. Că un timp ne și merge din programa de SUS de regulă, sînt și excepții, datornicii LUI. Ori unii favorizați și cîte și mai cîte de toate numai SUS știute, noi doar constatăm.
   Ne merge un timp ce sîntem sub observații, de ce sîntem în starea. Și de vede că nu-I îndeplinim cerințele, ne atenționează și părăsește progresiv poate înțelegem. De nu-i încotro pierim. Iar de ne revenim vom continua în parametri ce-i aflăm de la EL, cu răbdare.