1850.O limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea

   Ne dorim în mod firesc să știm dinainte unde e bine să ne manifestăm și unde nu în viață. Noi și familia noastră, cum e de făcut să nu avem probleme, ci să ne realizăm. În condiții corecte, asta-i dilema, binele de înfăptuit din convingere. E foarte greu de învățat după atîta nedreptate și înrăire, dezordonată, apucată.
   E nevoie de o limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea de urmat. În liniște exterioară și interioară, cu interes aflarea noastră și ce-i de făcut. Numai cu EL că-i lîngă noi mereu și ne așteaptă, să ne hotărîm odată. S-o rupem cu necunoașterea necesară pînă la un punct, după care să ne revenim. Cum de fapt sîntem programați din facere dar încă nu ne știm calea, hoinărind încă.
   Să ne potolim între oameni, începînd cu familia și continuînd cu toți cei ce merită deocamdată. Pe urmă și restul încet, încet calm și cu preocuparea necesară îndreptării firești. Cînd apar probleme și ne depășesc îI cerem ajutorul și ni-L va da. Să știm ajutorul cum îl gestionăm corect, să nu-L dezamăgim, căutînd să ne depășim chiar pe noi înșine.
   În relațiile cu EL, e dificil încă o perioadă și poate că mereu, să știm cum trebuie să fim. Dar măcar să ne dăm interesul cu bunul-simț omenesc, firesc. Pînă vom intra într-o oarecare comuniune cu EL și-n lumea noastră limitată încă-I ne înțeles. Să împăcăm ce nu știm, aflînd, cu ce știm, cît putem din societatea din care facem parte.