”O luna mai tarziu, pe 8 august, era o zi de joi. Petrache a plecat la stana de dimineata. Prin padure, inainte de a ajunge la locul unde i se aratase Mosul, a aparut in partea dreapta, plutind pe deasupra pomilor, un chip in forma de om, dar negru peste tot, urat, care plutea prin aer. El i-a spus lui Petrache Lupu:
- Ce mi-ai facut tu, ai indreptat lumea si nu mai sunt oameni rai.
- Nu eu, ci Mosul, a raspuns ciobanul.
- Care Mos? a intrebat aratarea, plutind mai departe.
Dar aproape de locul unde i se aratase batranul, deodata s-a coborat din cer un nor. Avea in mijloc o movilita si pe ea statea chiar Dumnezeu. Imprejurul lui erau unsprezece persoane, unsprezece barbati imbracati in alb, care stateau, unii in genunchi si altii in picioare. In fata era o femeie ce statea in genunchi si se ruga. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care m-am lasat pe pamant", a zis batranul. "Sa spui mereu la lume ce ti-am poruncit si sa nu-ti fie teama, caci am eu grija de cei ce nu te cred, cum si de cei ce vor sa-ti faca rau!"
Si zicand acestea, Dumnezeu a aruncat in acea aratare neagra cu un "gogoloi" ca o minge mare de foc. In mijloc era o cruce, iar pe margini, "gogoloiul" era alburiu-stralucitor. Cum l-a atins, aratarea neagra si urata s-a facut praf. Petrache a intrebat cine este femeia de langa El.
- Maica Precista. Ea se roaga mereu pentru iertarea lumii. Eu mi-am ridicat mainile de pe voi, si Maica Precista se roaga mereu ca sa fiti iertati.
Dupa care Dumnezeu a disparut. Petrache Lupu si-a urmat calea si s-a dus la stana.” Ne-o tot îndrumat EL, prin Petrache Lupu, să ne îndreptăm, moralizăm între oameni și-n spiritualitatea vremii de pe aicea, de o urma. Nici atunci nu s-o făcut mare vîlvă, c-o venit Dumnezeu pe Pămînt, Creatorul ce ne conduce viața. Și nici ulterior, ci din contra, încet s-o stins cam de tot, pînă azi, nici nu se mai știe decît poate foarte răzleț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu