În viață ne străduim să descifrăm enigmele ce ne sînt arătate. Unii mai reușesc alții se lasă păgubași, nu-și bat capul, nu-i duce. Ci poate doar la înfăptuiri rele și urîte, ca de un timp încoace, la foarte mulți. Nici cu munca nu se omoară, că-i mai simplu în nedreptate să exiști. Decît să lupți pentru dreptate și bun-simț înspre bine. Și mai greu e de te încumeți a-L afla corect și mai și de a-I urma îndrumarea.
Că mai ai și chemări unele lăuntrice, ce-ți dau ghes să le înfăptuiești. Încerci marea cu degetul, mai întîi și de-ți place cît de cît, o mai continui. De nu te lași păgubaș. Așa-i în viața obișnuită de regulă și vedem exemple cu duiumul. Sînt și uni-i mai sofisticați, pretențioși, ambițioși și vor luna de pe cer. Depind de foarte mulți factori reușitele.
Și bucuria e imensă cînd te realizezi, dar și mai și e cînd faci ce faci pentru tine. Și-o dărui altora, împlinirea-i mai mare și deplină, te ridici și-n proprii ochi. Îs cazuri rare de altruiști și cu reușite deosebite. E bine și de ne mulțumim pe cît putem cu îndeletniciri cotidiene, de ne stă la îndemînă și nu ne deranjează. Simțindu-ne folositori oricum, ne vom ridica pe nesimțite și mai sigur și în tihnă.
E greu, e nevoie de răbdare și stăm rău cu ea, repeziți și imorali. E nevoie transformarea noastră mai întîi în bine și pe urmă s-o dăruim și altora sub diferitele ei forme. Să ne înfrîngem frica, că-i necunoscută calea în așa lume nedreaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu