În viață întîlnim cîte semne de întrebare, toate puse cu scopul vădit. De a ne suscita interesul, dorința de cunoaștere, imboldul voinței de a trăi. Și astfel siliți să acceptăm dorința SA, de a ne schimba în bine. Și să nu-L mai ocolim ci interesați de a colabora, la un viitor comun. Ce încă nu se întrezărește din neputința noastră de a-L asculta nu doar cu urechile. Ci și înfăptuindu-I cerințele.
Chemarea SA ni-i deocamdată la libera alegere. Și noi am ales nepăsarea, ignorarea LUI și a cerințelor SALE. Tot îi dăm cu nedreptatea, imoralitatea-n lume, peste tot unde te-ntorci. Dai de-o viață fără EL, în dezordine urîtă și rea.
Aparent doar pare că-i sub control corect, dar nu-i. Că dacă ar fi nu am fi părăsiți și cu suferințele pe cap, pînă peste cap. De nu mai scăpăm și nu se întrezărește capătul, ci din rău în mai rău, din ce în ce. Cu dispariții pe măsură toate inexplicabile și ne la locul lor.
Că nu merităm încă ce ne dorim, nu-I îndeplinim îndemnurile. La cumințire, potolire în relațiile în cadrul societății umane și cu natura SA. Și nu în ultimul rînd să nu-L mai ignorăm ci cu interes să-L căutăm a cunoaște. Și nu oricum ci cît mai bine, pentru o colaborare în continuare cumsecade.
Simțim unii, nu toți, dureroasa încercare a vieții, cu toate nevoile posibile și imposibile. De ce nu toți, nu că-s scutiți, dar au altele ce ceilalți nu le întrunesc și-s doar SUS cunoscute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu