Nu am fost mereu nedrepți din fire și imorali, ci din facere ni s-a sădit în sinea fiecăruia dreptatea și morala fermă. Condiția era ca-n copilărie și tinerețe să fim menținuți în contact corect, cu-n stil de viață responsabil. De care părinții orice ar face nu scapă, în fața SA, răspunzînd cîte zile or avea, plătind. Ca și odraslele scăpate din mînă pe coclaurile lumești în dezordine și înrăire, urîțindu-și viața.
Căutîndu-L în felul nostru firesc, să nu facem paradă, ci însingurați doar cu EL în gînd. Să-L abordăm departe în cămăruța noastră, fără martori, ci sinceri cu EL. Destăinuindu-ne complet, cu toate că EL ne știe cu lux de a mănunte. Ne dorește pe noi cum sîntem simpli, netrucați de lozinci și textele altora.
Nu că nu am avea încredere în oameni, ci așa ne cere EL, să ne rupem de lume cînd discutăm doar cu EL. Izolîndu-ne cît mai desăvîrșit, să nu deranjăm și nici pe noi alții. Cît despre încrederea ce trebuie să le-o arătăm oamenilor că le-o purtăm. Continuu să-i tratăm cu respect și bună cuviință, încrezîndu-ne în ei mereu. Și altă existență se va înfiripa, cît om mai duce-o, în bine și util nouă și altora.
Se zice că ne cunoaștem după capacitatea de a fi darnici, de a te jertfi în folosul altora. E o calitate tare rară întîlnită în lumea de azi, ești privit cu neîncredere, cum de poți fi așa de bun. Într-o lume așa de egoistă și urîtă în felul de a se gîndi, vorbi și purta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu