2485.Știindu-L bine și o vom mai duce-o mulțumiți

  Nu la finalul vieții, nu trebuie să fim decepționați, ci mulțumiți de existență. În termenii petrecuți în familie și societate, moralizați cu bine, ferindu-ne de rele. Și-n continuare tot cu EL știindu-L bine și o vom mai duce-o mulțumiți de noi și EL. De altfel nedreptatea sapă existența, ce se prăbușește în nefirescul inevitabil a decepției. Și credem că toți îs așa ajunși nedreptățiți, cu-n gol total simțit amar fără leac.
  Leac e dar să ni-L apropiem, căutăm corect în noi și printre oameni modelîndu-ne după cerința SA. Căutînd mereu să-L cunoaștem bine, feriți de neputințe și deșertăciuni străine LUI și nouă. Ce-s în lumea asta risipită, nedreaptă în dezordini și sub pedeapsă, părăsiți de EL și suferă. Nu numai bătrînii, dar și restul, după socotelile CER-ului, că nu țin cont de EL.
  Neputința nu-i de laudă și amintiri, ci trebuie vindecată, prin străduința. De a-I fi alăturea căutîndu-L, întîlnindu-ne într-o conlucrare ce trebuie perfecționată. Continuu, cum se dorește, manifestîndu-ne disponibilitatea în bine, util, frumos.