3594.Pînă vom demonstra ceea ce trebuie să fim

  EL ne lasă pe cei ce nu-L știm bine să existăm pe aici dar decepționați de viață. Irealizați, degeaba trăitori pe Pămînt, făcînd umbră în van, nefolositoare nici lor însăși. Iluzii cu minte fără minte, porniri frînte nefinalizate, încercări de viață ratate. Numai cine-L recunoaște căutînd și mai deplina aflare trebuincioasă, își dovedește sieși și apropiaților că-i om cu adevărat.
  Împlinindu-se cît trăiește demn el și ai săi, mulțumindu-L cu felul lor firesc de oameni. Contribuind la procesul cunoașterilor din programul CER-ului, încă ne elucidat de noi. Dar cu vremea împlinindu-ne năzuințele de a fi oamenii ce trebuim între noi și-n fața LUI. Ne vom dumiri cum ni-i scris și progresînd împreună și cu EL mai apropiat.
  Descoperi-vom continuarea firească, ce încă-i ascunsă simțurilor noastre. Pînă vom demonstra ceea ce trebuie să fim, cumsecade ca oameni și-n fața SA.

2485.Știindu-L bine și o vom mai duce-o mulțumiți

  Nu la finalul vieții, nu trebuie să fim decepționați, ci mulțumiți de existență. În termenii petrecuți în familie și societate, moralizați cu bine, ferindu-ne de rele. Și-n continuare tot cu EL știindu-L bine și o vom mai duce-o mulțumiți de noi și EL. De altfel nedreptatea sapă existența, ce se prăbușește în nefirescul inevitabil a decepției. Și credem că toți îs așa ajunși nedreptățiți, cu-n gol total simțit amar fără leac.
  Leac e dar să ni-L apropiem, căutăm corect în noi și printre oameni modelîndu-ne după cerința SA. Căutînd mereu să-L cunoaștem bine, feriți de neputințe și deșertăciuni străine LUI și nouă. Ce-s în lumea asta risipită, nedreaptă în dezordini și sub pedeapsă, părăsiți de EL și suferă. Nu numai bătrînii, dar și restul, după socotelile CER-ului, că nu țin cont de EL.
  Neputința nu-i de laudă și amintiri, ci trebuie vindecată, prin străduința. De a-I fi alăturea căutîndu-L, întîlnindu-ne într-o conlucrare ce trebuie perfecționată. Continuu, cum se dorește, manifestîndu-ne disponibilitatea în bine, util, frumos.