2074.Și unii și alții, toți în pedeapsă fiind

   Nedrepți fiind nu ne dăm seama că EL ne părăsește. Și ne influiențează forțe ostile vieții pe Pămînt, să ne păruim de ne sar fulgii. Și la unii și la alții, toți în pedeapsă fiind. Și nici după mulți ani nu ne dăm încă seama, că-I greșim doar LUI și plătim cu toții. Mintea de pe urmă a românului, ne cam lipsește la toți. E nevoi de îndreptarea dorită SUS și atîta, între oameni și să-L știm bine deocamdată.
   Cu ochii noștri de melci și gîndirea limitată de prostie, nu-L simțim că-I în spatele. Tuturor nevoilor noastre, doar ne vom cuminți odată pentru totdeauna. Luîndu-L în serios, cum e normal și să fim cu bun-simț ca oameni. Toate atenționările de orice fel, văzînd necazurile altora și cele ce ne cuprind. Au doar scopul de a ne da seama că-I greșim și să ne revenim cum ne dorește.
   Să ne dovedim a fi oameni cu adevărat în societate, că și-n profesiunile noastre. Omul face totul, nu învățătura și experiența, ci bunul-simț și binele din noi. Altfel nimic nu are valoare și-i pierdere de timp, ducîndu-ne singuri de nas. Să ne învățăm a ne înfrîna și domoli pornirile, chiar și la vîrste mai înaintate, ca niște oameni adevărați.

2073.Să fie cei mai devotați dintre cetățeni

   În noi se pot împăca tendințele de a face bine și a realiza cîte ceva, util și bine. De obicei între realizarea de orice fel nu e o legătură cu politica, care are drumul ei. Politicienii ar trebui să fie cei mai devotați dintre cetățeni înspre bine și util. Dar azi la noi e pe dos și pînă nu va fi cum trebuie, o vom duce-o rău cu ei așa netrebnici.
   Nedreptatea e așa răspîndită că și cei mai năpăstuiți în aparență, nu-s chiar așa. Au și ei bube în cap, destule, ne reușind decît în condiții aprige de voință să fim corecți. Și mai greu e posibil să ne realizăm într-un domeniu ridicîndu-ne ca exemplu de urmat. Înspre bine și chiar frumos, nu chiar la nivelul perfecțiunii multilaterale, ci cît e omenește posibil. Și e ceva, demn și demonstrînd că se poate de vrei.
   Și răul e preferabil de domolit prin educație, cu voință multă în timp. Că prin alt rău e doar o părere, să-l înlături. Și progresăm în cunoaștere asociind și spiritualitatea în bine cu EL, altfel nu se mai poate.

2072.De pe Pămînt, ar fi favorizate în fața noastră

   Noi singurii de pe aici, cît știm și nu prea știm, sîntem ființe cu spirit Divin în noi. Cu toate că greșit unii mai zic, că-s posibile și alte comunități de vietăți. De pe Pămînt să fie favorizate în fața noastră, înspre un progres ce se preconizează. Încă deloc știut, ci doar aproximat, vag, foarte vag, doar EL știind ce ne va rezerva viitorul. Doar nouă în raport cu Lumea LUI, că-i de muncă în rîndul nostru.
   Și încă nu se mișcă nimic bine, ci tot de-a îndărătele, vai de progresul cu spatele. Ce-l înfăptuim și-n relațiile interumane, cît mai ales fără EL, bîjbîind spiritualitatea. Ca pe o daravelă, nu o foarte înălțătoare năzuință, bagatelizînd firescul SĂU. Ca și vulpea-s acri strugurii, vai de așa religionari de nimic, ci niște nimicuri. Fudui de dau în gropi, proști cu duiumul și-o gașcă de gură-cască.
   Trebuie să ne desprindem de nedreptatea pe toate planurile vieții ce o simțim. Să nu ne năpădească, Doamne ferește! Reorganizîndu-ne cum trebuie, ne va ajuta, doar să ne încredem LUI, îndreptați fiind.

2071.Cea mai corectă azi cînd adevărul SĂU, nu-i

   Demnitatea de om între oameni ce-și pricep menirea și printr-o luptă pentru adevăr și cunoașterea necesară. Care-i cea mai corectă azi, cînd adevărul SĂU e terfelit. De asemenea cînd adevărul omului cu spirit și gîndire adevărată înălțătoare. De asemenea-i umbrit de potlogării de ne imaginat între oameni. Ce-L fac cred pe EL, să-și modifice planuri cu noi, că devenim prea proști.
   Și trebuie să ne caute rezolvări posibile, de felul cun ne stricăm ca oameni între oameni. Ce nu prea mai sîntem oameni, ci stîmbături, himere, culmea ce ne credem civilizate. Dar am pierdut din ființa noastră de început caracteristici ce ne umanizau.
   Devenind animale ca inferiorități în biologia  plantelor, unisexuate. Maternitate adio! Părinți din vina de a nu mai fi corecți cu odraslele voastre s-o ales colbul. Idila ce inviora cenușiu vieții nedepte pe toate planurile, e un vis pe ici pe colo mai trăit. Fals și animalizat de tot, nu-s oameni ci fiare de muzeu, repede scăpați de ele. Să nu vă cuprindă pe toți, pe undeva preîntîmpinare, dar e prematură aflarea, oarecum altfel?!

2070.Lumești îndeletniciri, nu ne privesc, un țel

   Lucru curat, pur indiferent de altele ce-s omenești aflări, de care treci mai departe. Așa simțim noi atunci, munca înaintea celora ademenitoare lumești îndeletniciri. Ce le lăsăm altora, ori nu ne mai privesc, avem un țel, cum o fi, ne atrage. Și vrem al afla cît mai corect și cuprinzător, ne-o venit vremea acelor treburi. Ce-s acuma stringente nouă, un refugiu, o oază într-un deșert de nedreptate, ce-i lumea.
   Nu ne obligă nimeni, noi înșine vrem, cu curaj poate neînțeles deplin, asta e. O vreme de preocupări singulare, nu irosire în van, că vrem o realizare ce nu-i prinde pe alții. Așa-i vremea asta a mea și a cărora vor mai altceva cînd le vine vremea. Cu toate că-s și luări de atitudini și aspre critici, cît de justificate, EL știe și voi cît vă cuprinde.
   Demn caut pentru prefaceri bune și adevăr, dreptatea de repus în drepturi. Ca să se sfîrșească nedreptatea LUI și a noastră între noi. E o luptă surdă, ecourile ei îs pe aicea, cît pot fi deocamdată. Doar EL o știe cît de benefică e între oameni și de ce durată și cu ce rezultate.

2069.Din ce în ce mai îndepărtați de calea LUI

   Noi ființe pămîntene unice spiritualizate din CER, deci din facere cu perspective. Ce pe Pămînt deocamdată nu-s de aflat, așa cum sîntem, înstrăinați, animalizați. Din ce în ce mai îndepărtați de calea LUI, ce ne-o cere a o urma. Înspre îndreptarea oamenilor și aflarea LUI, corectă, doar.
   Și noi mereu descoperim animalitatea din noi zgîrmînd hîda arătare, ce nu prea mai e om. Ne ajută și lipsa spiritualității autentice, ci o bălăcăreală de netrebnici încrezuți. Cam prostănaci și străini de o cale ce habar nu au de ea, că li se potrivește ca nuca de perete. Fudui de dau în gropi și asta e, nu vom răzbi prea lesne așa în derivă strîmbă.
   E nevoi de ruperea cu nedreptatea și cătarea SA simplă și adevărată. Doar EL ni-i salvarea, nu-i ușoară, că-I dur și drept cît poate CER-ul. Nu vreau să reiau neobrăzatele tîmpenii ce se tot nărăvesc urîțîndu-ne viața. Și toți complici, nu prea cîrtim împotriva animalelor încă oameni, oare pînă cînd?

2068.Deținem spirit din EL, din Dumnezeu

   Într-adevăr spiritul din noi, e greșit zis din noi, voi reveni, deci spiritul cu care sîntem înzestrați de SUS. Unic între vietățile Pămîntului, numai noi oamenii deținem spirit din EL. Din Dumnezeu, o părticică ce ne face, ne menține cît trăim legătura cu Totul. Ce E EL și Lumea LUI, ce noi pe Pămînt, cam animalizați uneori prea tare. E un echilibru dat și de menținut în limite bune și curate, drepte ne mințite.
   Doar așa mai putem spera, că siguri nu putem fi, că Lumea LUI e prea deosebită. De a noastră încă, mai avem pași de îndreptare între noi oamenii și înspre EL. Să-L știm cît ne va permite mai bine, ca să începem pe urmă, o nouă viață. Da aici pe Pămînt și-n alte să zicem dimensiuni, frecvențe de materie și spiritualitate.
   Nu avem certitudini, ci deoarece-I dorința SA, credem că-i de urmat, unica. Și să vedem cu speranțe în continuare îndreptați fiind, ce va urma, că altă cale nu-i. Ne ține Spiritul ce ne înconjoară ființa, trupul, ca o mantie cerească, legătura. Dorința de cunoașterea CER-ului și cîte și mai cîte, ce nici nu ni le închipuim acum.

2067.Crească și edifice, ca în final să le urmăm

   Părinții au o răspundere mare, copleșitoare în fața SA și a noastră, urmașii lor. Deoarece trebuie să ne găsească în noi sîmburii binelui, dreptății și moralității. Să-i crească și edifice, ca în final să le urmăm, cînd nu vor mai fi și noi la rîndu-ne. La fel de responsabili să ne achităm cu bine de datorii, că de nu avem de dat socoteală. Și nu-i ușoară, părăsiri, suferințe, desnădejdii și chiar moartea prematură.
   Că din copilării nedrept conduse, ne preocupante corect, pot rezulta nedrepți. Și caricaturi de oameni ce-I fac probleme, silindu-L să-I pedepsească și chiar să dispară. Fără vreun folos bun vieții de pe Pămînt.
   Că oameni fără o comportare demnă și adevărată nu pot rezista în fruntea societății. Pe culmi se mențin doar caracterele adevărate, ferme în ceea ce trebuie să fie oamenii. Că EL nu dă voie decît de sînt anumite punctuale programe mai deosebite. Ce omenirea nu le va pricepe încă, chiar de acele vremi îs de mult apuse.

2066.Înălțări și desăvîrșite omenești comportări

   Sîntem imorali, nedrepți, minciunoși și urîți în comportări în general. Dar totuși în străfundurile noastre spiritul ne îndrumă spre cunoașterea corectă adevărată. Spre înălțări și desăvîrșite omenești comportări, prin gîndire dreaptă și bun-simț. Ce ni-s din condiția de început în noi, doar să fie încurajate și păstrate active mereu.
   Nedrepților EL le inoculează frica, care nu-i o rezolvare, decît pentru a se îndrepta. A căuta soluția binelui și utilului în viață mereu, astfel îndreptați și cu bun-simț între oameni. Căutînd aflarea SA adevărată, netrucată de nedreptatea lumii de mii de ani. Cu care EL, s-o învoit să ne călăuzească strîmb în fața SA și ne-o tot părăsit în necazuri nesfîrșite.
   Că mulți văzînd că viața-i așa de complicată și plină de eșecuri și nedreptăți. Decît să se confrunte cu viața așa pe față, au dat bir cu fugiții, refugiindu-se în muncă. Ne contînd domeniul, mereu sînt inși absorbiți de o preocupare ce nu le dă răgaz defel. Se confundă cu munca, ca o pavăză în fața vieții cu problemele ei. Și ei cu a lor, trec neobservați și-s mulțumiți de ei și ce fac pînă nu mai sînt.

2065.Ademenitoare înspre partea de ne dorit

   E greu într-un fel să ne mulțumim cu cît ni se oferă, dorim mereu mai mult. Și mai desăvîrșit în bine și util, poate și frumos de se poate. Să nu ne dorim nefirescul, răul, urîtul, nedreptatea și alte fărădelegi, de care e în lume. Plină lumea, ademenitoare înspre partea ce EL, ne dorește a nu o ști. Ci doar îndreptarea înspre cumsecădenia, omului firesc și să-L știm corect.
   Să nu cădem în greșeala de a echivala binele cu răul, îs ele de sorginte Divină. Și atîta, nu le amestecăm niciodată, binele e de dorit cît existăm și de rău să nici nu amintim vreodată. La fel și de urît și alte nedreptăți, firești de altfel, dar nu pentru cel ce-L caută. Ca să devie om adevărat și fără problemele nedrepților SĂI.
   Simpla viețuire nu ne mulțumește, mereu dorim mai mult și putem demonstra aceasta. Căutînd în ziua de azi, aici să fim corecți și doar înspre bine și util. Căutînd dreptatea și să-L știm și sluji doar pe EL. Să luptăm cu nedreptatea lumii actuale, ce nu-L știe și numai la nedreptății li-i capul.

2064.Căutarea SA va fi încheiată

   Încetul bisericile-și vor înceta încercarea nedreaptă de a-I întoarce spatele. De veacuri multe și EL va avea vremea aceea de înnoire la îndemînă toată, căutarea SA va fi încheiată. Și altă vreme va începe doar cu EL la timona lumii înspre o cale nouă. Doar speculații au mai răzbit de pe atunci, vom vedea ce va fi.
   Revin, că-i interesantă, moartea-i o sperietoare pentru nedrepți, doar se vor dezmetici. La realitatea SA, să caute a o afla cum se poate și îndreptarea între oameni. Mai bine liber-cugetător, un fel de ateu pe căi de unul singur, cu bun-simț. Decît cooptați în cîte religii dăunătoare LUI, ce părăsiți plătesc în nevoi și suferințe, pier.
   Căutarea dreptății ce-n lume nu-i, o muncă privită cu încredere, de nu cu împotrivire. Că nedreptate nu stă cu mîinile-n sîn, de veacuri păzinduși prostia omenească de care tot dă dovadă. În fața SA și a oamenilor, dar nu renunță, așa-i dat.
 

2063.Ce ne duc de nas cu închipuite nevoi

   Deci să ne fie milă, să căutăm s-o ameliorăm suferința, nevoia adevărată. Tot pun accent pe a înlătura dintre noi, măscăricii ce ne duc de nas cu închipuite nevoi. Să fim corecți și cu bun-simț înainte de toate cele. Ajutînd nevoia ce ne iese în cale. La care EL consideră că trebuie să fim părtași, ajutînd-o. Se întîmplă ca uneori să ni se pară că-i doar un exercițiu, că nu ajutăm în realitate.
   Să căutăm mereu împotrivire nedreptății din lume, căutînd îndreptarea. Mai întîi a noastră și a celorlanți, concomitent, doar rezultatele contează. Simțindu-ne ușurați, mai buni și mîndri de-o cale corectă, pe care s-o păstrăm. Mereu curată, încă-i de muncă, cu noi și iar cu noi înșine, o vreme. După care, de simțim că sîntem corespunzători și EL ne confirmă, doar atunci.
   Aici e aici, legătura cu EL, e o mare încercare, cea mai cea și se codește mult ființa. Din noi pînă poate pricepe cîte ceva, corect, din ceea ce trebuie în raport cu EL. Că nu are legătură cu ceilalți oameni, absolut de loc, ci numai tu cu EL și atît. Te vrea să-L știi bine ce-ți cere, că EL e Singurul Dumnezeu autorizat din CER. Pentru noi vii de pe Pămîntul SĂU.

2062.Neobrăzații se și laudă cu așa tărășenii

   Triumfă încă nedreptatea în societatea ipocrită, fanatică, în care oprimarea stupidă. E la modă, neobrăzații se și laudă cu așa tărășenii de tăntălăi. Inechitatea trufașă și prostia plină de sine într-o existență mizerabilă a jalnicelor ființe. Toate-s cu știrea SA și așa trebuie să fie, ca vasele atît pentru distrugere, cît și cele de cinste să fie gata.
   Că încă nu-i vremea, dar se întrezărește pentru cei ce-o află, de pe acuma.
   Să ne învrednicim de milă dacă altele nu ni-s la îndemînă încă. Și atenți la alții ce pățesc, că ni-s atenționări, să ne vîrîm mințile-n cap, îndreptîndu-ne. Ne dăm cu părerea greșită, că unii nu merită ce află, dar ce știm noi? Doar LUI, de se găsește careva să-I ceară socoteală?!
   Deci binele ce ni-i la îndemînă încă așa nedrepți încă fiind, e mila de cei în nevoi adevărate. Care le sesizăm, de ne dăm interes și nu ne batem joc de noi înșine. Lăsîndu-ne duși de nas de netrebnicia în vogă. Căutînd să astîmpărăm corect nevoi ce ni se impun demne și să fim cum trebuie. În fața LUI și a noastră.

2061.De-abia mai suportîndu-ne, de ne dezmeticim...

   Inconștienți ceea ce în timp încălcăm, nefiresc, cotrar moralei și dreptății bune din noi. Înmagazinăm în inconștientul, care poate săracul încasa de-abia mai suportîndu-ne. Și de ne dezmeticim, prin cine știe ce fel de duș rece, ori altă scuturătură interioară. Ce cuprinde ființa și exterioară, de se poate începe o schimbare înspre bine și adevăr, dreptate.
   Și cîte și mai cîte, ce le aflăm în timp din mersul vieții, ce continuă mirată. Că încă se mai poate schimbarea sperată, dar așa de tîrziu e încă posibilă.
   Interzicerea inconștientului, e ca și interzicerea ființării tale, deci nu-i posibil. Sîntem o alcătuire bine gîndită SUS și așa să ne continuăm mersul spre o ceva. Ce aflăm în timp, preocupați de mai bine și util nu numai nouă.
   Autenticul din inconștient nu ne face mereu plăcere, asta sîntem și nu-i ce face. Să ne căznim a îndrepta în continuare să nu-i mai dăm ocazia de acumulări nedrepte. Ce trebuie în timp ascunse o vreme, să nu ne poticnim, cumva. Și numai la o adică, deslușite cu răbdare să ni le îndreptăm firesc și demn. Devenind poate ce nu am fost niciodată, dar nu-i tîrziu de se poate competitivi să mai fim.

2060.Aflîndu-le semnificația, umplîndu-le goliciunea

   Să ne învățăm, să ne obișnuim a vorbi cînd avem ceva util și de bine de transmis. Cînd urmează faptele ce le încununează, aflîndu-le semnificația, umplîndu-le goliciunea. Că vorbe aiuarea-s ușor de zis, dar ne defăimează pe noi înșine. De nu transmit ceva necesar imediat și folositor celor cărora se adresează.
   Și transmiterea să fie inteligibilă, într-o ordine clară fermă a cuvintelor corect zise. Că-i nevoie de educație și pricepere, ca să ne facem înțeleși ce rostim cu rost. Nu vorbe în vînt, că sînt destule și-i pierdere de vreme, de nu-ți dai seama de goliciunea lor. Trebuie atenția trează mereu, să nu ne irosim timpul degeaba, ascultînd palavre.
   E din ce în ce mai puțină informație utilă, ori îi foarte direcționată, nu generalizată. Și să ne folosim de ceea ce trebuie, restul, să ne vedem de drum. Conștienți de  ceea ce trebuie să fim, cum se cuvine între oameni și cu noi înșine. Și niciodată să nu uităm de EL, Unicul și încă Necunoscutul cum e nevoie. Ascuns de nedrepții lumii, ca să iasă ei în evidență, neobrăzații.

2059.Să ne rezolvăm de putem

   Se întîmplă ca un timp foarte îndelungat să ne tot preocupăma a fi îndreptați. Și să nu fi reușit întocmai, ci mai rămîn destule, doldora de teorie, dar cu practica în pom. Se impune noi abordări și ajutor de cerut, ca să se poată, că ne depășește. Să ne dovedim înțelepți pentru noi înșine, nu exagerat, ci cumpătați să ne rezolvăm de putem.
   Văzul e cel mai bogat în informații simț și de-ți pui problema de a simți mai mult decît îți oferă văzul. E o ceva ce doar spiritual se poate afla și inexplicabil, e minunat cînd se petrece. Și clarificări nu-s, nu se pot afla, decît în lumea reală, și acolo cît îi e dat dreptății ne mințite. Că de regulă adevărurile ce țin de EL nu-s la îndemînă în lume.
   Și întunecimea în care-i ținută lumea fără EL, dosit după nedreptăți strigătoare la CER. Numai claritatea și fermitatea cînd va fi vremea vor face ordinea firească. LUI și nouă, dar mai e timp și nedreptatea poate multă?

2058.Ruperea punților cu lumea nedreaptă

   Cine-i corect cît se poate azi, nu-și prea face probleme multe, bonom din fire. E ușor de dus de nas, naiv oarecum în fața nedreptății rafinate, șmecheriei înrăite foarte. Așa că mai bine ruperea punților cu lumea nedreaptă în expansiune mereu. Izolarea oare pînă cînd? Cu atîta brambureală și dezordine ne-bună.
   Să nu ne dorim a fi indulgenți cu nedreptatea și nici vorbă de obiectivitate față de imoralitate. Că nu ai ce lua pe două bețe, așa de nimica-i fărădelegea-n lume și de condamnat. În gînd că altfel nu se poate, doar EL cînd va vrea, noi așteptăm și vom vedea. Pînă atunci în dreptul nostru să fim cît mai omenoși între oameni cu bun-simț.
   Să ținem partea dreptății și a binelui, cum putem cum nu putem, să nu fim distanți. Față de relele ce ne înconjoară, ci să căutăm a le îndrepta în dreptul nostru firesc. Că timpul, mai vindecă răni și nedreptăți și poate și un fel de progres, că încă vremea bună, nu-i în lume.

2057.Nedrepți între oameni și-n fața LUI

    Că-i greu de înțeles viața, sensul ei deplin, ni-i ascuns de regulă, că nu sîntem cum se vrea de SUS. Nedrepți între oameni și-n fața LUI, e și normal, nepricepîndu-ne aproape deloc. Cum ar trebui să fim, ne mai îndrumă și se obțin niște rezultate, dar mai e de mers. Și-i dificil că tot nu reușim mare lucru, e o cale nouă și neștiută pe aici.
   Că ni se oferă în viață ocazii și perspectivele ce le căutăm, cum putem. În dreptul nostru firesc, ne mai și muncim să ne realizăm și mai reușim cîte ceva. Și ne apropiem de stagnare, și deodată o altă izbîndă în perspectivă, cunoașterea vieții, zici.
   E în legătură cu EL, ce o viață întreagă nu ai cam știut nimic serios. Crezi că se poate multe, întrebuințarea-i pe măsură și dai de greu, nu numai o dată. Ci cît încape și ești cam dezamăgit, nu reușești, e prea greu și nu-s resurse suficiente.
   Ți se pare o aventură și-i ceva prea serios și nu e posibil mereu să fim pe fază. Cînd ți se cam ia scara și aerian nu poți rezista mult, e altă lume și singur, ești prea singur. Și huiduit ți se pare, mai bine neînțeles în surdină, o viață ce-o cauți.

2056.Obținînd ceea ce poate nici nu ne închipuim

   Cînd ne încadrăm în limitele SALE, date nouă spre îndreptare, conlucrînd. E altă viață, aflăm o cale de înnoire, deosebită și de și reușim să-I fim pe plac e și mai și. Obținînd ceea ce poate nici nu ne închipuim înspre bine și util, de ne atins așa normal. Îs perioade, de romantism în care totu-i roz și de SUS și de jos, nici nu-ți închipui.
    Nevoi și ți se permit o mulțime de minuni să le trăiești, bucurii și împliniri, împletite cu normalul. Încet încep problemele ce unele te năucesc, de ferme și drastice ce sînt. Și fără alte alternative, trebuie îndreptarea cu orice chip, și-o înfăptuiești. În timp te mai dezmeticești și cauți să-ți revii aflînd din mers o normalitate singur.
   Asta-i probelema adevărată singurătatea cu EL, un ceva ce nu ți se arată decît așa. Să nu se spună că nu-I prin preajmă, nu merităm și-i din ce în ce mai greu. Anonimat aproape desăvîrșit între oameni, ferindu-te să nu greșești, e o fugă de o răspundere. Ce n-o știi bine, aproximarea unei relații în neștire.

2055.Dîndu-ne o marjă de eroare să demonstrăm

   EL nu-I  zeul întîmplării, ci-i totul bine programat în limite bine stabilite. Noi existînd în aceste limite ale SALE, dîndu-ne o marjă de eroare, plus, minus în care să ne demonstrăm. Felul de a fi bun ori rău, cu toate că-s doar considerente generale. Că-n fiecare-i și bine și rău, porniri, dar ponderea contează. Și să căutăm îndreptarea, moralizarea, respectarea regulelor stricte de conviețuire.
    Înspre bine mereu între oameni, conlucrînd și aflîndu-L cum trebuie. Că-I într-o oarecare măsură și zeul fatalității noastre, de nu ne revenim. Și o ținem înspre rele și urîte comportări și vorbe mereu, needucați și fără EL. Toate-s legate de EL și de binele din noi, dat și celorlanți. Deocamdată asta ne-o dat EL să înfăptuim pe aicea, să ne îmbunătățim în noi. Și între noi cu bun-simț, căutîndu-L cît putem mai bine, ne va confirma calea bună.
    Și calea rea de ne aflăm pe ea, aflăm, avînd necazuri mereu, atenționări. Înseamnă că are nevoie de noi, să ne revenim, e rău cînd simțim că sîntem lăsați de izbeliște. Că odată cînd nu te aștepți ți se rupe filmul și gata, ai fost fără folos în viață.

2054.E de ne dorit a-I greși în mod repetat

   Trăim în prezent e normal și preocupați să nu ne înfundăm din nou în greșeli trecute. Repetînd nedreptăți ce ne-au costat în lume. Și-n fața SA e de ne dorit a-I greși în mod repetat, că te costă și-i de învățat minte. Și-ntre oameni cu răul nu vom reuși nimic a compune, că răul nu se învoiește în edificii utile. Nici vorbă de bune, că nu-i defel capabil.
   Cu binele te poți învoi mereu să înfiripi cîte ceva util și chiar frumos, cu răul nu.  Nici vorbă de a alătura răul unor elemente vii, că nu se poate, moare toată lucrarea. Și ființele omenești ce nu au o anumită valoare umană, comportamentală, firească. Nu pot fi la baza unei societăți omenești, ci-o distrug încetul, de apare pe undeva.
   Sînt unii care nu se împacă cu el însuși, preferînd să se îndatoreze mereu. Oricui se nimerește, îi va face servicii, preferînd pe un altul sieși. Nu-i în stare să fie el însuși, nu se știe, i se pare imensă răspunderea de om singur în viață. Frica de el însuși, nedreptatea din el îl terorizează cumplit.

2053.Supus părăsirilor SALE, una două și nevoile

   Nu se cade să ne refugiem în cîte închipuiri dătătoare de iluzia unor trăiri. Mai altfel decît, aici și acum, deoarece nu ne place prezentul, cum e nedrept și imoral. Supus părăsirilor SALE, una două și necazurile năvălesc între oameni. În suferințe și deznădejdii cumplite și chiar moartea neînchipuit de repede uneori. Pe neașteptate, dacă nu-L luăm în seamă, ignorîndu-L mereu, plătim.
   Și de ne luăm tălpășița imaginar din prezentul acesta aflat sub pedeapsă mereu. Refugiați în cîte imaginare trăiri ce rezolvăm, că tot aici revenim mereu și dăm nas în nas. Cu o realitatea nedreptă nouă, dar ce ar fi să ne schimbăm noi, cum? Moralizîndu-ne, nu mai sîntem așa lesne terfeliți, ci avem un statut demn. Intransigent față de-o societate neputincioasă de mai bine și util.
   Nu ne atinge, în definitiv îi sîntem superior și-și dă seama, evitîndu-ne. N-o putem urî societatea din care facem parte, vrem nu vrem, poate nici iubi. Dar evoluînd mereu în prezent, ținem de ea, căutînd să ne vedem de ale noastre bune și utile. Ne complicîndu-ne defel de se poate cu viitorul, lăsîndui-L LUI, cum și trebuie.

2052.Să căutăm cum o fi să-L aflăm și urma

   Cînd nu distingem clar calea, îndreptarea, împotmolindu-ne ușor în nedreptatea lumii. Deoarece ne impulsionează pasiunile, instinctele, pornirile ne strunite din timp. Lipsa celor 7 ani de acasă, să căutăm cum o fi să-L aflăm și urma, chiar de ni-i greu. Vom reuși mult mai bine, cu EL în gînd, în calea de urmat, nu vom mai rata țelul.
   Avînd mereu în față viața înaintașilor noștri, terminînd cu părinții, ce ni-s exemple vii. Să nu căutăm a-i copia, continuarea preocupărilor lor, înseamnă o continuă dezvoltare pe culmi neatinse. Profesional și mai ales uman, că de nu se poate adăuga nimica în plus, mai bine renunțăm. Să nu fim neinteresanți între oameni, ci căutînd perfecțiunea bună, utilă și frumoasă, de se poate.
    Iar de putem toate acestea omenești înfăptuiri să le corelăm și c-o credință. În EL adevărată, clară și fermă, chiar că am realizat ceva deosebit pentru ziua de azi. Că de regulă în lume EL nu-I cunoscut mai defel și afirmarea ta e mai deplină.

2051.Că beneficiile ne vor însoți mereu

   Îndreptîndu-ne să fim fără sfială, ci ostentativ doar în bine, exemple de urmat. Cum ne cum, să binevoim a ne lua rolul în serios de îndreptarea și a altor doritori. Că beneficiile ne vor însoți mereu, EL fiind interesat ca să ne fie bine între noi. Îndreptați cu bun-simț, abandonînd inferioritățile din noi, înfrînîndu-ne mereu. Că altă cale nu-i, în astă lume în care Baza vieții nu-i deocamdată, neseriozitatea-i rău de tot.
   Și chiar de sînt suficiente legi, aplicarea lor ține de bunul-simț și dreptatea ce-i în mase. Împămîntenită, că altfel îs vorbe goale și mîzgîleli fără noimă. Moralizarea societății contează și aflarea LUI corectă în lume, altfel totu-i de rîpă.
Sinceri să fim în fața LUI, între noi oamenii, nu-i de folos sinceritatea, ci regula, legea, înfrînarea, dreptatea pînă-n pînzele albe. Altfel e brambureală și abureală de doi bani.
   Ca și-n cazul credinței nedrepte LUI, care oricît ai fi de aplecat, nu te apără. Nu te ajută, ci EL te părăsește, fiind gelos, că te închini la morți, necurați, părăsindu-L. Și EL te altoiaște cînd ți-i lumea mai dragă, părăsindu-te la înghesuială o sfeclești neapărat.

2050.În fața SA contăm împreună

    Cum ne așternem împreună cu părinții viața de trăit, așa vom fi în fața lumii și a LUI. Nu că numai pe a noastră viață ni-o aștern, părinții, ci ș-a lor, cum vom fi împreună. Cît ei vor fi, chiar de sîntem îndepărtați din varii motive, în fața SA contăm împreună. Că ar vrea și unii și alții să devie independenți, să nu-i mai doară capul de copii, etc. Și pe copii, să fie scăpați din ochii părinților vor, aiureli, ce-n lume-s obișnuite. Dar SUS ne sînt alte reguli, ne vom reveni, sigur.
   Că lumea evoluiază înspre necazuri și nevoi fără sfîrșit, se crede și se și preconizează. Nu va fi așa, nu ne va lăsa, mult din mînă, civilizația asta neisprăvită, s-o încropim. Și-n vreme se va porni conștientizarea noastră, pe căi firești LUI, nouă în timp. Le vom adopta, cunoaște corect. Dar momentan să ne revenim cumsecade între oameni și să ne căznim a-L afla corect și bine.
   Toată masa poporului dezinformat de veacuri, tăcută și imoralizată de nedreptatea hîdă. Colac peste pupăză, religia creditează nu pe EL, ci o necurățenie de mii de ani, minciuna care vi-i pavăză imbecilă. Chipurile, că vă apără, aiureli de netrebnici, EL e Dumnezeu și-I gelos pe prostiile voastre, plătind mereu.