Triumfă încă nedreptatea în societatea ipocrită, fanatică, în care oprimarea stupidă. E la modă, neobrăzații se și laudă cu așa tărășenii de tăntălăi. Inechitatea trufașă și prostia plină de sine într-o existență mizerabilă a jalnicelor ființe. Toate-s cu știrea SA și așa trebuie să fie, ca vasele atît pentru distrugere, cît și cele de cinste să fie gata.
Că încă nu-i vremea, dar se întrezărește pentru cei ce-o află, de pe acuma.
Să ne învrednicim de milă dacă altele nu ni-s la îndemînă încă. Și atenți la alții ce pățesc, că ni-s atenționări, să ne vîrîm mințile-n cap, îndreptîndu-ne. Ne dăm cu părerea greșită, că unii nu merită ce află, dar ce știm noi? Doar LUI, de se găsește careva să-I ceară socoteală?!
Deci binele ce ni-i la îndemînă încă așa nedrepți încă fiind, e mila de cei în nevoi adevărate. Care le sesizăm, de ne dăm interes și nu ne batem joc de noi înșine. Lăsîndu-ne duși de nas de netrebnicia în vogă. Căutînd să astîmpărăm corect nevoi ce ni se impun demne și să fim cum trebuie. În fața LUI și a noastră.
