2522.La vreme și rămîne nu piere amintirea

  Ni se tot cere să lăsăm ceva în urma nostră, în trecerea pe Pămînt. Nu așa zburdalnici și neserioși, ci cumsecade între oameni și de-L și știm e ceva. Ce se află la vreme și rămîne, nu piere amintirea, ca la alții. Neînsemnați și nedrepți în fața SA și a celorlalți, fără urmă corectă se pierd în zarea lumii.
  Bine că nu sîntem lipsiți în timp de eroii noștri, fiecare aducîndu-și aportul său. Ridicîndu-ne, chiar dacă azi nedreptate ce li se face și nouă, nu la toți, dar la majoritatea. E condamnabilă și cu învățăminte pentru tineretul ce ne află incomplet. Urmînd ei ori alte vremi să-i ridice pe acele edificii care și le-au făcut corect și să le știe toți de oriunde.
  Și Lucian Blaga e mai aproape de Adevărul SĂU, cînd îL definește Marele Anonim. Fără celelalte zeități ale religiilor nedrepte LUI și nouă. Și totuși nu-I chiar așa de anonim că a fost chiar în timpul vieții lui LB pe la noi. Și o lăsat amintiri de ne șters, care bineînțeles nedreptatea le-o cam șters cît o putut.