2510.Cu munca de cunoașterea a binelui

  Ne tot dă ocazii de a ne revanșa înspre EL, îmbunătățindu-ne simțirile vieții. Aprecierile celor din jur, direct proporționale cu munca de cunoaștere a binelui. Doar vom fi cum trebuie și-n fața SA, că între oameni e destul de bine. Că-i loc de mai bine mereu, dar să-L echilibrăm și-n partea SA, traiul nostru firesc. Căutîndu-L cum trebuie, că minte avem și știm minciuna, fărădelegea în fața SA și a nostră.
  Nu sîntem așa de neștiutori și să-I dovedim. Dar se vede treaba că încă-i grea aflarea SA corectă, nedreptatea încă învinge. Pornirile corecte de aflare a LUI și a noastre cum trebuie să fim în lume. Și părăsiți plătim cu toții în neștire, dezamăgirea LUI, față de noi așa cum încă sîntem. De tot rîsul, neputincioși și mincinoși între noi și-n fața SA.
    Ne conduce nedreptatea în felul cum trăim și arătăm, nu putem să mișcăm în frontul neroziei. Ne ține sub papuc de cînd facem ochi pînă datorită ei, EL ni-i închide grabnic. Că-L tot nemulțumim, fără EL și între noi nedrepți, înrăiți și urîțiți de-a binelea.