2877.Că vedem că tot pățim, dar așa-i de cînd lumea

  Că iertarea-i umană și CER-ască, dar să aibă loc doar, că de nu ne ia la vale. Plata cînd vine sorocul neiertător, de care depindem vrem nu vrem și știm. Dar nu ni-i mintea cum trebuie de așa nedreaptă lume, ci înstrăinată  mai de mult. Neînțelegînd bunăvoința a tot ce ne înconjoară din timpuri, luînd-o razna. Făcînd abstracție de povețile bune străvechi și acuma ne azvîrle ca pe o zdreanță.
  Nefolositoare nimănui în toate mințile, ci fără folosință am rămas singuri cu toții. Părăsirile se țin lanț, plățile nu mai contenesc, aprige și cînd ți-i lumea mai dragă. Nu-i de glumit cu ponderalele LUI axiome, aplicabile oricînd și oricui, fără tăgadă. Întocmai, doar explicate în timp de așteptări bogate, dar cine să se-ncline în fața lor?
  Noi, nu că-s depășite, avem alte îndemnuri la ordinea zilei, ce ni-s potrivite după ale nedreptei ere. Că vedem ce tot pățim, dar așa-i de cînd lumea, și nu știm de ce, oare e în legătură cu EL, Cine E?