2909.Îs peste toate ne afișate ci doar încă visate

  Nu ne pasă de vremea ce trece vine peste noi și înapoi, ne ia în răspăr, nu o vedem, nu o simțim. Ne pasă de altele ce-s peste toate ne afișate ci doar încă visate. Nu simțite oricum ar fi ci doar ne dorim a le privi și din depărtare de nu-i cu supărare. E ceva  ce i-am greșit tare și nu ne prea are în cătare, cel puțin așa pe față. Pe NV e totul posibil dar nu se pune, noi sîntem pentru acțiune la vedere.
  Cînd va fi la re-vedere, ne vom strădui, să nu-L mai discredităm, ci să-L aflăm. Acum cînd nu-L avem pe față prezent, ne dăm cu ce ni se năzare în vorbe și culori. Și alte cele materialicește cum putem pluti printre noi cu ale noastre trăiri nu prea curate. Și mizerabilă de așa nedreptate LUI și nouă, în ne aflare a căi încă ne pătrunse.
  Nu ne sfiim să-L vedem cînd nu-I, închipuindu-ni-L nu cum E Deosebit ci obișnuit ca noi. Și lași cu disprețul altora neînfricați și dîrji, ne confruntăm a pricepe îndreptarea.