2990.Ce încă nu-s destul de mulți, știuți, încă-i loc

  Trebuie să ne obișnuim oare cu gîndul morții? Că mai bine nu ne-am fi născut în așa lume, ne la locul ei, unde-i nelegiuirea și Chiar EL nu-L știm bine. Nici EL pe noi, că ne pretinde dispariția să ne-o dorim, decît așa în nedreptate. Nu-i chip de îndreptare și nu de acuma recent ci de cînd lumea, nătîngi în nereguli. Complăcîndu-ne și-L nemulțumim în așa hal, că ne pretinde să nu ținem la viață.
  Cadoul SĂU nouă, de-L refuzăm, cum e asta?! Adică recunoaștem c-am pierdut lupta cu neputința de a fi oameni cu adevărat. Și EL cu cine înfăptuiește mărețul SĂU plan Divin ce-i din CER, conlucrînd în viitor. La un CE nu știm, e secret, dar cu cine? EL da, dar noi masa de modificat trăirile și îmbrăcat altă existență cu EL împreună, cîndva.
   Nu-I sîntem pe măsură, atunci care ni-i rostul? Că nu-i așa, eu am aflat, dar cei cu aceste scrieri vechi și încă actuale?! Ce ne intrigă pe unii și pe alții îi lasă să-și facă harachiri, ori cam așa ceva. Degeaba-i înlătură religiile din curtea lor, cine se cred? Că EL îi știe, așa-s dați, neputincioșii, ce încă nu-s destul de mulți încă-i loc, știuți de SUS.