2992.Omul îi dator să se cunoască și-ntre oameni

  Interesul cu vremea ni se schimbă-n corect și cu bun-simț ne hotărîm să fim în toate cele. Nu că am vrea noi, ci așa-i ni-i dat și-l urmăm, se poate și prin altele ce nu le putem gîndi mereu liber. Tot așa după o revelație, ori cam așa ceva, ce te scutură tare, schimbîndu-te oarecum. Spirit și gîndire larg înțeleasă de tine însuți și față de restul ce ne înconjoară.
  De mai aproape ori de mai departe, eul, egoismul exagerat, neîmplinirea bună. Voința de schimbare cum trebuie, dacă și simți Divinitatea, e o treabă serioasă, demnă. Că nu-i prea pricepută, asta e, va fi cum se va putea atunci. Tu să te desăvîrșești cît poți, e de dorit mereu schimbîndu-ți interesul de ne recunoscut. Fiind uneori de cei din jur o vreme.
   Satisfacția curată, că-ți îndeplinești menirea e ceva deosebit și de progresat căutînd. Cu dreptate și rîvnă, chiar mai nepotolit, ci dibaci în confruntări pașnice. Pentru adevărul SĂU și al lumii, omului oricare-i dator să se cunoască și-ntre oameni.