Să nu ne pierdem convingerea în omenesc și colaborarea strînsă între oamenii Pămîntului. Să nu alunecăm înspre anarhie și individualitatea dezechilibrată. Fiecare-i zeul său, nu, ci bunul-simț și cu binele în față. Fără pofte de mărire, ci răbdători în fața LUI și știindu-ne treburile cumsecade. Educația la timp și responsabilă învingînd pornirile sincere de altfel, dar nedrepte.
Slăbiciunile să ni le controlăm cu tărie și continuu, nu jalnici să ajungem, nefiresc. Lupta cu eul, uneori e îndelungată, ferindu-ne de influențele greșite, inumane. Rațiunea din noi și regulile bune, ce ne depășesc să le adoptăm hotărîți.
Autodepășirea, voința de îmbunătățire chiar dureroasă, asta e o vreme pînă dobîndim. Obișnuința adevărată, bună, corectă, demnă de oameni cumsecade.
Micile victorii te bucură-n fața neputinței simțite amarnic, pînă la deplina împlinire. Mai e vreme de luptă și înfrînări, ce te edifică-n calea de urmat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu