2935.Vremii ce ne privește și a spațiului ce ne primește

  Trăind anapoda, nedrept ne încheiem viața, peregrinarea pe acest Pămînt. Nu tihniți, cum ni-i dat ca oameni să fim, normali în fața LUI și a lumii, știindu-ne pașii. Existenței măsurate de SUS, dar cumsecade fiind și cu EL în relații firești. Ne înlesnește simțirea vremii ce ne privește și a spațiului ce ne primește. Conlucrînd la bunul mers al cunoașterii de sine și cu ceilalți.
  Simțind viața mai completă, adevărată, mulțumitoare cum trebuie tuturora, de ar fi cum trebuie. Dar așa nu-și duc pînă la sfîrșit existența, întreruptă uneori nefiresc și dur. Dar totul după cum merităm, plătind în fața SA, modul cum am înțeles să trăim. Nedrept între oameni și fără EL, uneori și-n necazuri cu finalul nemulțumitor. Ție și celorlalți nedumeriți de așa viață neînțeleasă în așa lume.
  Dezmeticirea-i de dorit dar încă nu-i hotărîtă cu toții s-o avem la îndemînă. Mai e de o mai dus așa și cînd va fi vom trăi și vom vedea, comportîndu-ne aievea. Normalizați înspre o altă trăire împreună firesc cu EL și noi cum trebuie pe Pămînt.