luni, 25 februarie 2013

2989. Deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite

  Repet : răul și binele ni-s date pe Pămînt să ne încercăm cu ele firea dată. Dintru început cu dreptatea și bun-simțul, cunoscîndu-L cît se poate de pornire în viață. Învățați doar de bine să știm, de rău niciodată, să nu-l luăm între noi, cu noi. E mai la îndemînă decît binele, ce-i mai firav, dar să ne obișnuim a uita de urît și rău. Constituindu-ne doar cu fapte bune și utile, chiar frumoase viața nu numai a noastră.
  Deci Divinitate ne-o hărăzit dintotdeauna să știm că există răul și binele. Construcții Divine, date omenirii să dea examene de comportare în diferite etape de dezvoltare. A lumii, mai cu binele mai cu răul să ne tot cunoaștem în fața LUI și a noastră. De ce sîntem în stare și s-o cam prins și lumea și EL de felul nostru de a fi. Destul de vulnerabili în fața răului și dezinteresați de binele nostru și al altora.
  În deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite cu adevărat, imoralitatea și dreptatea. Mințită, ne-am dezobișnuit în timp că sîntem oameni cu frica LUI Dumnezeu. În așa lume încă-n puterile nedreptății.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu