2950.Nici ei nu-s bucuroși cum sînt, așa încă-s

  Sînt și oameni culți dar destul de precari în morală, nu-și definesc felul clar. Nu doresc aflarea lor demnă adevărată, se ascund după deget, că totuși se știe ce plătesc. La urma urmei se află, îs niște caractere greu de definit, aiuriți și inconstanți. Nedrepți în general și fără Dumnezeu, nici nu-L cată, îs așa cum îs nedemni. De numele om, dar totuși se cred cineva, or fi dar cu mari carențe.
  Îs de evitat cît sîntem și de căutat alte căi, fără ai intersecta vreodată, nu că te poți molipsi. De răutate și urîte comportamente totuși de la oameni șlefuiți într-o oarecare măsură, neterminați. Incompleți oameni, ci parțiali omenoși, restul spoială, bălăcăreală, înjosire, imoralitate. Nici ei nu-s bucuroși cum sînt, dar așa i-o prins vremea și s-o fofilat printre altele și ei.
  Scăpînd de curățenia generală ce se aplică ferm oamenilor la o vreme, determinîndu-i să-și revie. La fel ca ceilalți, se cred îndreptățiți de cultura lor să fie mojici!?