2943.Încă nu le știm pe toate ce ne privesc

  Ne dovedim îndreptățirea-n vorbe și faptele mai așteaptă că nu știm să ne îndreptăm. Cum tot zicem, să ne audă alții, noi înșine rămînînd de căruța îndemnurilor. Ne sincere, înstrăinați de așa cum trebuie să tot fim, teoretic știm de toate cele bune și utile omului. Cumsecade știm cum să fim, dar nu punem noi înșine în aplicare cele așa bine știute.
  Și răs-știute, ci ne facem că nu ne înțelegem propriile afirmații, foarte corecte. Îndemnîndu-i pe alții să le urmeze și noi care trebuie să fim primul exemplu. Ne facem că plouă, toate se plătesc și totuși nu-i chiar așa?! În CER altele-s prioritățile pentru noi oamenii, încă nu le știm pe toate ce ne privesc. Și-I greșim ne pricepîndu-ne cum vine treaba în propria ogradă fără EL, ce știe tot.
  E de căutat cu precauție de aflat, mai bine să-L întrebăm de putem și avem intrare. Pe EL de toate nedumeririle vieții noastre mai întîi și pe urmă de alții. De ni se permite, că-i cale lungă și nu-i corect să ne băgăm peste alții, fiecare cu treaba sa. În fața CER-ului, dăm socoteală și atît deocamdată, trebuie să fim cuminți.