2939.Oricît am răscoli nedemni și imorali și fără bine

  Și nedreptatea aparent ne îndrumă spre desăvîrșiri punctuale, într-o viață pătată de ea cît poate. Prin inși muncitori într-ale succesului aflat cu greu recunoscut în societatea vremii și nu numai. Dar sub pedeapsă neștiindu-și locul firesc moral și de EL se vede la fel neinformați corect. Sfîrșind neîmpăcați cu ce au trăit, ne bucurîndu-se aproape de defel de înfăptuirea încununată de succes tîrziu.
  Și-n viață simțind realizarea, bucurîndu-l dar ne știind să-I mulțumească și să se potolească. A plătit prea devreme, în mirarea societății nedrepte nici acuma în temă cu ce ne trebuie. Ca să fim oameni cum ni se tot cere și încă în van, nepriceperea fudulă tare. Ne scoate din cărțile SALE, pînă va fi timpul. Rămînînd oarecum în minunata confuză viață ridicol de îngînfată și neștiutoare grav.
  Nedreptatea încercîndu-ne prin diverse tertipuri, înscenări de societăți care mai de care mai înșelătoare. Fără ceea ce ne trebuie în continuare, îndreptarea și cooperare cu EL. În aflarea căi de urmat alta nu-i, oricît am tot răscoli nedemni și imorali, neschimbați în bine.