2973.Împămînteni de la sine simțindu-ne că trăim

  Îl contrazic oarecum pe C.Peguy, pentru „glia trupească” nu-i prea bine să te sacrifici. Avutul minții și spiritului ne ține departe de altele nedrepte în cea mai mare parte. Că fără ele nu putem deocamdată, o fi dar de multă vreme omenirea își dă seama. De acest adevăr, nu prea urmat, compromițindu-ne serios existența de multe ori încă.
  Cauze drepte în așa nedreptate de lume de cînd e ea fără EL, cam greu găsim. Doar de apărare dreaptă continuă în așa agresiune continuă a nedreptății oriunde pe Pămînt. Minciuna stindard conduce încă omenirea spre nicăieri. Mințind că Dumnezeu ține la urbanismul ori cum o fi de deslînat și nedrept ca zi și de cînd lumea.
  Pentru EL, fiind cu EL nici nu-ți prea pasă de lumescul și nedreptățile lumii. Ești în alții termeni de existență omenească, cu adevărat cum e nevoie pe Pămînt. Cînd se va putea și împămînteni de la sine simțindu-ne că trăim cu adevărat.