2914.Normalitate ce nu-i cunoscută, poate doar visată

  Asceza, calea, curajul înfruntării trăirilor cotidiene, renunțarea la omenescul firesc. Îndreptarea cum nu-i la îndemîna oamenilor obișnuiți, cu ori fără carte multă. Contează atunci chemarea lăuntrică adevărată, nu la îndemîna omului normal. Ci a programatului de a-L sluji discret și împlinirea printr-o muncă dificilă ne legată de lume.
  Izolarea și lupta de unul singur cum te îndrumă CER-ul. E înălțare de unul singur, doar în văzul LUI, ne dorindu-ți privirile și alte stingheritoare influențe. Obișnuite în comunități umane chiar și ale credinței oricum ar fi. Deci o luptă de unul singur surdă și mută pentru privitorii oricare ar fi ei. Admirația pentru acești inși să n-o exprimi față de ei, că-i tulburi, poate, că de nu-i tulburi îs într-adevăr tari și de neclintit.
  Dintr-o cale dîrză și foarte rară azi pe Pămînt, unde nedreptatea-i legea strîmbă și hîdă. Față de o normalitate ce nu-i cunoscută, ci poate doar visată de unii mai acătării.