2955.Încălcîndu-le plătim și tot nu ne învățăm minte

  Nedreptatea cînd e pedepsită pe Pămînt, omul mărginit în gîndire fără EL. Vede consecințele doar și o sumedenie de vinovați, dar adevărul nu-l cunoaște. Nu-l va recunoaște încă multă vreme, îI sîmtem supuși de vrem ori nu. Și avem datorii față de EL și un program ce nu-l știm, dar îl facem involuntat sub diferite impulsuri CER-ești. Absolut necunoscute nouă, încă o vreme pînă ne vom dovedi îndreptarea.
  Ne părăsește cînd socotește și ne năvălesc necazurile, suferința, deznădejdiile. Și moartea, vinovați tot noi sîntem, că nu-L știm mai defel și înstrăinați de EL. ÎI greșim, nesocotindu-L, renegîndu-L, crezînd în cîte bazaconii nedrepte LUI și nouă. Și colac peste pupăză și nedrepți între noi, cu rele și urîte fapte și vorbe. Și-n natura la fel de neobrăzați și nerespectoși de mediul înconjurător, ce ne susține.
  Că viața omului altfel nu se poate pe Pămînt decît în colaborare cu natura, cum o fi de neînțeleasă. Încă destul de înstrăinați și de legile ei, încălcîndu-le și plătim și tot nu ne învățăm minte.