Că-n relația lui C.Noica cu securitatea aceea, el dorea emanciparea țării în lume. Și cu ajutorul cît mai larg al diasporei bine apreciată dincolo, a noastre atunci. Sinceritate lui ca și a unui utopist, ne precaut deloc în fața evidenței răului intolerant. Și șmecheros, oarecum național, ce l-a costat prietenii, aprecieri și altele omenești deosebite însușiri.
Nu știu încă paralela între realizările omenești firești și o relație cu EL corectă. În timp și încă multe voi vedea, da năzuință, dorință nemărginită încă înspre EL. Concomitent cu viața ta și a celorlalți în calcul imediat, ce te încurcă uneori. E de muncă și așteptări îndoielnice, încă destulă nepricepere, stîngăcii, etc. Salturi, înaintări cît vrei, dar potențialul încă redus, e încă opintire din greu.
Obsesia, îndărătnicia bună e în cătare, aproximare, de ambele părți simt că-i dorința. Nu concep cred reculul, cu toate că-l simt uneori destul de neplăcut, îl trăiesc neputincios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu