2968.Sîntem pe teren minat, pînă ne punem la punct

  Nu numai în nedreptatea lume, ce-o consemnăm neputincioși ne punem pe noi. În bătaia nemiloasă a vremelniciei căreia cădem, implicați din neputința de a fi mai altfel. Îndreptați și înțelegători ai rostului nostru în lume, cu EL și potoliți. Cunoscători ai unor treburi ce azi încă nu-s cu putință, e prea devreme. Așa neputincioși și fără EL, îndepărtați de cele necesare încă o vreme.
  Că uneori ne trece prin cap să ne punem la dispoziția lumii, fiindu-i de folos. Dar cine ne credem? Și cine ne ia în serios și pe ce baze? Așa tam-nisam că ni s-o năzărit, e de văzut de treabă că toate-s încă la locul lor de SUS. Și nu le știm defel, nu avem acces, fiind încă tributari unor îndatoriri ce ne depășesc. E prea devreme și riscul nu există, ci-i totul o programare încă de noi neștiută.
  Sîntem deosebiți de drepți și cu spirit al dreptății ne înverșunăm contra nedreptății. Ce-o simțim contra celor trebuincioase la un moment dat, dar nu-L știm bine deloc. Sîntem pe teren minat pînă nu ne punem la punct, îndreptîndu-ne și aici.