Naivitatea erorilor ce ne-au costat în trecut, să nu ne mai lovim de așa necunoscut. Ci aflatea greșelilor în prezent trăind fără ele, conlucrînd și dezvoltîndu-ne cu binele. Între noi și-n natură. De viitor lăsîndu-L pe EL să se îngrijeacă și noi doar urmîndu-L cum trebuie. Bineînțeles astea-s gînduri de viitor, că nu-L respectăm încă, mai defel și nici omenește nu putem fi încă între noi.
Cine știe cîtă vreme încă, doar EL și atunci EL va hotărî ce-i de continuat și ce nu.
Să nu ignorăm trecutul niciodată, că ne învață, ne trage de urechi, să nu mai facem acele greșeli. Ce ne-au costat acele nevoi trecute cu așa necazuri știute de învățătură de minte. Ca să nu recădem în istoria petrecută, de asta avem nevoie de ea s-o știm bine. Ca să scăpăm de ceea ce am avut de tras atunci, ca urmare a nesăbuinței acelor oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu