2876.Părăsiți nu ne găsim voia ci nevoia

   Banalitate și seriozitatea se găsesc în existența noastră comună oarecum dezamăgiți.  Că nu sîntem la înălțimea spiritului, ce ni se par amețitoare porniri nu mereu susținute. De lăuntrul nostru firesc omenesc și pămîntean, neconcesiv cu nedreptatea. Și urmîndu-L căutînd-L cît ni-I în cale, cu treburi ce ne depășesc, ori noi pe ele.
  Că nu ni-i permis a ne face de cap, ci urmînd firescul uman, de vrem ori nu. Că-n timp ne-am înstrăinat de dreptate, bun-simț și bine, îmbrățișînd nedreptatea. Cu toate ale ei fărădelegi și celelalte consecințe ce ni-s străine în sinea noastră. Dar needucați cum trebuie și lumescul aburit de dezordini și fărădelege, ne-o urnit din cale.
  Acum plătim cu toții cei în greșeli firești nedreptei lumii, nota de plată e completă. Nu ne-o uitat defel cum am ajuns de rîsu-plînsu. Părăsiți nu ne găsim voia ci nevoia.