2875.Nu o forțare la timpul împlinit, ci nerăbdători

  Neorînduiala și răul se opun trăiniciei în relațiile statornicite să dăinuie. Relații de bine, frumos și utilul necesar vieții, creației continuu înspre înfăptuiri demne. Omenești, cum trebuie ca să înțelegem ceva din viață, nu derutată de cîte netrebnicii. Nedreptăți ce ne încearcă de ținem la îndreptarea cerută SUS, ori nu. Și care nu se pot duce de la noi cu așa neputință împămîntenită de veacuri multe.
  Nu-i de-a Pămîntului nevoie, ci așa-i vremea de trecut și prin astfel de necazuri. Om răzbate noi și prin astea și-L vom afla cum trebuie și alte vremi om afla. Mai ca lumea cum ar fi normal și acuma să le trăim, dar nu ne putem debarasa. De nedreptatea ce I se face LUI și nouă și în părăsiri o ducem greu. Cu toții neaflînd calea corectă, nici de SUS nu se înghesuie să ne forțeze încă o vreme.
  Chiar nu cred că va fi o forțare la timpul împlinit, ci mai degrabă nerăbdarea noastră. După aflarea deschiderii spre noua cale, ce-i veche de cînd lumea. Da tare îndărătnici și nerecunoscători dovedindu-ne atîta vreme, am deraiat de la EL.