2878.Așa pățesc de multă, de prea multă vreme

  Cînd te simți viteaz de ne oprit, ești și nu-ți dai seama, nițel nebun, dacă nu mai mult. Că-i zic unii și înțelepciune la o astfel de abordare a vieții. Avîntați prea lesne în întreprinderi de orice fel, cu vorba și fapta. E de avut grijă de bun-simț, bine și util cu dreptate, deci cu judecată demnă. Îi cam greu fără Dumnezeu, cum e azi lumea și-n derivă nedreaptă, oriunde te întorci.
  Deci e nevoie saltul, spre aflarea a ceea ce sîntem dați a fi, nu oricum, la nimereală. Ci într-un fel anumea, nu de la început aflat, că-i o maturizare în timp pentru fiecare. Cînd îi vine timpul e în fața deciziei vieții, mai devreme ori mai tîrziu, e de luat, să nu care cumva. Să credem că scăpăm, nu-i de luat în ușor, că nu-i ușoară hotărîrea, poate fi unică în viață.
  Să te călăuzească cu bine cît trăiești și-n final să clachezi, neinspirat bine ai fost. Ai pierdut pe mîna ta, toți cam așa pățesc de multă, de prea multă vreme, reveniți-vă! Par depășit, poate în gîndirea multora, dar fără EL Cel Adevărat, nu-i bine cum sînteți încă.