duminică, 1 iulie 2012

1608.Ne va bătuci pînă vom fi cum trebuie

   Nu vedem decît în trecut neînțelese trăiri, nemulțumitoare și chiar pedepse și nu știm de ce? Și ne angajăm că nu vom repeta greșelile ce ne-au croit amarnic. Și nu pricepem nimica din vremurile apuse. EL e cheia și lacata vieții noastre, cum vrea EL trebuie să fim. De nu atîta ne va bătuci pînă vom fi cum trebuie oameni nepricepuți!
  Norocul nostru, ba nu, ocazia noastră e că sîntem în baremul SĂU, din schimbarea cerută. Ori mai bine, se pare în prelungirile așteptărilor SALE, ne mai rabdă un timp. Cît? Numai EL știe. Și ce va urma tot de EL depinde și de vom merita vom și afla.
  Nu-i prea mare brînză cu cunoașterea fără EL, că încercăm, o fi, dar rezultate ioc. În primul rînd și EL ne ajută doar să dorim, E să-L aflăm pe EL, Baza vieții. Și doar după aceea să ne învingem necunoașterea ce-i în lume și să pornim. Că nu știm ce ne așteaptă, așa de îndepărtați sîntem de EL și cele necesare vieții. Toate-s legate de cunoașterea SA și a ce ține nemijlocit de EA.
   Repet : ca prim pași ne cere să ne îndreptăm între noi oamenii în comportări numai cu bun-simț și doar binele înfăptuit. Și de reușim, se poate să-L abordăm sincer și așteptînd din partea SA cum e să fim.
   Îndreptarea cerută începe prin cunoașterea ta curioasă și totală, intimitatea îți va da durei de cap și puneri la  punct. Dar îs necesare și cunoscîndu-te te vei putea pune la punct singur și ireversibil. Că-i foarte dificil, o fi, dar altă cale nu-i. Și mai e ceva, rațiunea, gîndirea fără credință în EL nu se poate.
   Rezumînd fără de EL nu putem mișca un pai, viața ni-i imposibilă. Știu nu se cunoaște încă așa ceva, încă destul de inconștienți cu duiumul. Cît va mai dura incertitudinea aceasta? Cît ne va mai da EL voie. Să începem să prindem la cap, că încă-i greu, nu știm mai nimica, în umbra nedreptății.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu