În cadrul nedreptăților de care sîntem capabili e și neputința de a ierta. Și cel mai neiertători sîntem față de cei cărora în timp le-am greșit. Și unii și mai și îs porniți a nu se ierta pe sine, cînd își greșesc, porniți fiind în direcția greșită și-o fac de oaie. Dîndu-și seama de trăsnaie în loc s-o dreagă cît pot mai repede, împăcîndu-se. Se inervează pe ei însăși și cu îndărătnică neputință greu le vine a îndrepta nevoia.
EL ne iartă nenumărate greșeli și-I Îndelungrăbdător, doar cînd întrecem măsura. Se mai pune pe luarea măsurilor de îndreptare a noastră și are destule la îndemînă. Lăsîndu-ne să ne oglindim cu faptele rele cu tot în cîte împrejurări ce ne dau de gîndit. Și de sîntem cît de cît corecți, ne revenim la gînduri și fapte pe măsură.
De asemenea ni se întorc exact greșelile contra noastră de ne mirăm de așa contra potiveală. Și înghițim gălușca, reparîndu-ne singuri stricăciunile auto-pricinuite. Dar de puține ori se întîmplă așa, că de cele mai multe ori alții o pățesc de pe urma noastră. Și nici gînd de îndrepare și SUS se notează tot și se mai și iartă, nu ca noi.
Răi se zice că-s descurcăreți, or fi dar nu răzbătători, nu le convine străduința bună și constructivă. Nu-s deștepți, majoritatea-s josnici și mîrșavi în de toate cele. În privința deșteptăciunii EL o împărțit-o între buni și răi.
În cadrul faptelor bune cînd ni se întîmplă să întîlnim și bătrîni și neajutorați. Să le sărim în ajutor, făcîndu-le bine cît putem și ne lasă inima, să nu fim zgîrciți. Că ni se întoarce cînd nici nu te aștepți. Dar cel mai important, imediat simți satisfacția faptelor bune, te încălzesc și înalță în ochii proprii. Bucuria lucrului bine făcut și la timp cu folos îndelungat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu