Îndărătnici într-o societate nedreptă în ansamblu și-n particular, ni se pare că-s ceilalți. Tot îndărătnici îs și mai nebuni, dar totu-i o apă și-un pămîne fără EL, Baza vieții lipsindu-ne. Nedreptatea ne duce de rîpă, părăsiți, în suferințe și moarte devreme. Ne pricepînd lumea și viața, nemulțumiți și nerealizați, fără EL între noi și ne făcînd doar binele.
Să nu ne învoim cu orice ni se oferă, ci să alegem ce-i corect doar cu bun simț și bine. Și numai ceea ce ne place cu adevărat, simțit așa, ca să ne desăvîrșim, altfel e degeaba rîvna. Retîndu-ne ca majoritatea în dezordinea și dezmățul ăsta general de neînțels. Deci să fim pretențioși în a ne alege prestația, ce-o desfășurăm în concordanță cu ce trebuie și simțim bine și frumos chiar și util.
Că-n nesiguranța generală a vieții, ne pierdem ușor și devreme, ratîndu-ne pornirea. Să ne gîndim bine și mai bine mai așteptăm și-n tihnă abordați-L doar și sigur vă va ajuta. În timp, mulțumiți-I și alăturați-vă LUI, dar considerați, cum vreți? Doar lîngă EL vă va fi bine și-n siguranță viața și a familiei voastre.
Numai forțele ce ne diriguiesc din sferele lor de ne știut nouă, pot fi impasibile. Noi nu, fiind siliți de normalitatea, firescul existenței fiecăruia, cum îi e dat. Rezonăm în felul nostru independent cu ce simțim că-i normal, dar să fim mulțumiți de noi, asta-i important.
Iar de sîntem un nedrept ordinar, înrăit, urîțit în fărădelegea terestră și ne căutăm numele. Categoria ce-o aflăm se poate dintotdeauna fi sigur cunoscută de cînd e lumea. Că nedreptatea-i de mult în lume și consemnată ca atare de povara vechilor netrebnicii umane.
Fiind atenți la cum ne facem viața, că-i destul o infimă cantitate de răutate și urîțenie, să ne-o strice. Paza de noi înșine e principala preocupare, că de aici e primejdia mai mare și de ne luat în seamă, de regulă. Căutînd mereu să fim săritori în calea celor ce au nevoie sinceră de noi, oricît de ocupați am fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu