Se poate asemui viața cu o flacără, necunoscuta plasmă încă în studiu, dar viața e o culme. Încă foarte departe de ceea ce ne închipuim, e legătura cu Necunoscutul, cu Totul. Din EL și Universul SĂU, ce încă nu avem dezlegare firească, cum va fi.
Ne închipuim că de ne preocupăm de o existență în folosul societății. Nimic de zis, sînt inși devotați cu demnitate și moralitate bună, dar corigenți în a-L ști. Nici nu se gîndesc să-L știe corect, îndepărtați de EL, chiar fiind îndreptați, nu le ajută. Au preocupări strict cotidiene lumești, în sensul bun și totuși nemulțumindu-L plătesc chiar cumplit.
E tare interesat să-L știm corect, cu adevărat cine E, nu minciuna gogonată ce umblă-n lume. Deci să nu-I trucăm faima de Creatorul lumii acesteia știute și neștiute. De Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
Care ne poartă de grijă să viețuim în limitele bunei înțelegeri sociale corecte și să nu-L ignorăm niciodată. Că-I gelos tare și tot tare ne părăsește și-o încurcăm, ratîndu-ne viața. ÎI la fel de gelos ca-n cazul în care avem alte absorbante zeități străine LUI. Caz în care nu ne iartă și părăsiți suferim corecții aspre și moartea exemplară.
Ci cînd derutați de nedreapta societate nu-L știm și nici alți zei nu știm. Ne mai ține un timp în viață depășind așteptările necredinței de care dăm dovadă. Dar nu-L mințim și sîntem și noi normali îndreptați între oameni cum putem în neștirea generală. Inși de bună-credință, în sensul bun-simț, potoliți, care-s ușor de dus de nedreptatea lumii.
Să nu fim indulgenți cu nedreptatea lumii ci s-o combatem și ignora de se ia de noi. Urmîndu-ne cale de urmat corectă, știindu-L. Trecerea timpului în îndreptarea cerută, e progres în direcția dorită, de nu, degeaba trece timpul. Că nu înseamnă nimic în fața Sa și a nostră prin ceea ce trebuie să fim și nu știm încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu